"Stai, nu mişca! Întoarce-te, depărtează picioarele, pune mîinile şi geanta pe capotă!”, se aude în noapte un glas baritonal şi autoritar. În ciuda aparenţelor, secvenţa nu este desprinsă dintr-un film pentru adulţi chiar dacă se petrece noaptea, într-o parcare cu fiţe de lîngă guvern. Mai degrabă este vorba despre un thriller, fiindcă tocmai asistam la organizarea unui flagrant de luare de mită la cîţiva paşi de Palatul Victoria.
"Stai, nu mişca! Întoarce-te, depărtează picioarele, pune mîinile şi geanta pe capotă!”, se aude în noapte un glas baritonal şi autoritar. În ciuda aparenţelor, secvenţa nu este desprinsă dintr-un film pentru adulţi chiar dacă se petrece noaptea, într-o parcare cu fiţe de lîngă guvern. Mai degrabă este vorba despre un thriller, fiindcă tocmai asistam la organizarea unui flagrant de luare de mită la cîţiva paşi de Palatul Victoria. Cazul, descris cu lux de amănunte de presa vremii, a constituit poate prima acţiune de anvergură în lupta împotriva corupţiei, a mitei la nivel înalt. Un fel de precursor al caltaboşilor lui Mureşan şi Remeş de mai tîrziu. Aceiaşi întinare a nobilelor idealuri ale spăgii adevărate, procentuale, platită din bani pe cît de adevăraţi pe atît de negrii. Omul guvernului a fost prins în parcare cu un teanc amărît de dolari în vine, ca o prostituată centuristă atrasă de mirajul centrului ca un fluture de lumina candelei. La fel şi tandemul ex-ministerial surprins punînd ţara şi spaga la cale între două scobitori şi o alună, de către o echipă de colaboratori ai televiziunii române libere şi independente.
Cazurile care au urmat, indiferent ca s-au numit "Fănel”, "Purcel” sau "Caţel” au avut cu toate un numitor comun, acela al diminuării sau chiar al dispariţiei mitei. Aproape fără excepţie, aceasta s-a evaporat sau mai rău, s-a perpelit sfîrîind la barbeque-ul organizat la sfărşit de săptămînă sau mandat de justiţia legată la ochi dar nu şi la gură. Cutărescu e pasibil de 12 ani de închisoare, Cutarică poate obţine o pedepsă mai mică, dar cu toţii trec impasibili pe lîngă sentinţe, de cele mai multe ori din lipsă de procedură sau de dovezi. Chiar îţi vine să crezi că poporul român a scăpat în sfîrşit de sindromul Mioriţei şi a dat peste cel al lui Nea Marin Miliardar. Numai acolo valiza este plină ba cu dolarul americănesc, ba cu prazul oltenesc, în funcţie de indicaţiile venite din off de la regizor sau scenarist. Adică exact ce se întâmplă şi acum.
Singura excepţie, care cu siguranţa nu va reuşi să întărească regula, este cea a valizei cu bani trimisă de Gigi Becali la Cluj. Lucrurile sînt atît de evidente … încît cu greu îi va putea pune cineva ceva în spate! În fond, unii îşi plimbă, chihuahua, pudelul sau iguana în lesă. Gigi îşi plimbă banii în valiză pe unde vrea muşchii lui! De aceea, dacă euroii au fost scoşi cu acte-n regulă şi toate bancnotele au firicelul de securizare în regulă, ura şi la gară! Că poate DNA-ul are şi altă treabă. Pînă una-alta, singura suspiciune reală care planează asupra valizei cu bani este cu privire la conţinutul ei, mai precis a şasea cifră din coadă care ar fi putut fi şapte (varianta lui Becali), unu (varianta … "la cald”) şi şase (varianta DNA-ului).
În ceea priveşte meciul, am văzut cu toţii că echipa studenţească, restanţieră pe aproape toate terenurile pe unde a jucat, s-a trezit dintr-o dată să aplice cunoscuta zicală din Ardeal care spune că ar bate-o şi pe mă-sa! Dacă acesta e delict, să ne-o demonstreze Daniel Morar & Co.
Nu am jucat niciodată la pariuri. Nici la fotbal, nici la snooker şi nici la cursele de melci. Nu fiindcă ar fi o ruşine s-o faci, ci pur şi simplu nu m-a tentat să risc pe mîna altuia. De data asta, ochiul dracului mă trage de tivul pantalonului să joc. Dar care poate fi cota unui pariu că nici Gigi Becali şi nici Clubul Steaua nu vor păţi nimic în acest scandal? În fond, nimeni nu poate zice că a fost blat, fiindcă – vorba unui prieten – a cîştigat Clujul!
- material exclusiv online ce apare la orele 18 fix
Citește pe Antena3.ro