"Week-end cu mama"

Astăzi are loc premiera noului film al lui Stere Gulea, "Week-end cu mama". Medeea Marinescu(care deţine unul dintre rolurile principale) ne povesteşte despre colaborarea ei cu regizorul Stere Gulea, dar şi despre viitorul său rol de mamă.

- Medeea Marinescu: E adevărat, revin după o perioadă lungă (dar nu de chiar 20 de ani) cu un rol de întindere. Anii '90, atât de săraci în producţia filmului românesc m-au făcut să mă apropii de teatru şi televiziune. Şi ele, recunosc, mi-au adus satisfacţii. Spectacole importante la Teatrul Naţional (Nunta lui Krecinski, Bădăranii, Trei surori, Leul în iarna, Egoistul etc.), apoi primul sitcom, Clanul Popeştilor la Antena 1, show-uri de divertisment, toate astea m-au ajutat să continui, să mă formez şi să mă definesc ca actriţă. Am jucat în continuare şi în filme, în special în producţii străine, pentru ca 2006 să-mi aducă rolul principal într-un film francez ce s-a aflat pe primele locuri în box-office-ul francez.

* - Cum ai primit propunerea de a juca în "Week-end cu mama"?

- A fost o propunere care m-a flatat, fiindcă, pe de o parte, venea din partea unui reputat regizor român, domnul Stere Gulea, iar pe de altă parte m-a incitat pentru că era vorba de un gen de personaj cu care nu mă mai întâlnisem.

* - Cum te-ai pregătit pentru rolul care ţi-a fost distribuit? Este un rol interesant, dar personajul nu e avantajat de acţiunile sale. Vorbim despre o mamă care şi-a părăsit copilul şi a reintrat în viaţa lui după 15 ani...

- Este un rol care a necesitat o altfel de abordare, mai interiorizată, mai "zgârcită" în gesturi, mai reţinută în exprimarea emoţiilor şi asta m-a interesat: să "lucrez" la mine ca actriţă. Am mai recurs la o discretă compoziţie de vârstă ajutată de machiaj, coafură, costum. Însă adevarata compoziţie am căutat-o în interior. Am încercat, cu ajutorul regizoral, să înţeleg şi să-mi asum mecanismul de gândire al Luizei, problemele şi acel "bagaj" de experienţe cu care intră în această poveste. Sigur, o femeie care-şi lasă fiica în grija rudelor, timp de 15 ani, singurul ei gest matern fiind ajutorul financiar, nu poate fi judecată tocmai ca un personaj pozitiv. Eu am încercat să înţeleg de ce a ajuns aici, şi astfel, să-i găsesc circumstanţe atenuante pentru faptele sale. Pentru mine, Luiza e un personaj dramatic. Cu cât înţelege mai mult că a greşit, cu atât luptă mai mult să salveze ce se mai poate salva. Şi eşuează.

* - Ce ţi-a fost cel mai greu să faci în acest sau pentru acest film?

- Secvenţa în care-mi văd fiica şi-i spun: "sunt mama ta". Sunt adunate în aceeaşi scenă emoţia unei revederi după 15 ani, vulnerabilitatea, curiozitatea faţă de un om aproape necunoscut, frica de cum va reacţiona acest om. Toate într-un singur cadru. Şi, dintr-un alt punct de vedere, o secvenţă filmată la morgă, nu e tocmai un loc plăcut.

* - Te-ai obişnuit cu rolurile de mamă? În film, mă refer. Oare te vor ajuta şi pentru adevăratul rol de mamă pe care "îl vei primi" în curând?

- Nu cred că se compară. Dacă aş fi fost mai întâi mamă, în viaţa de zi cu zi, şi apoi în film, sigur mi-ar fi fost mai simplu să interpretez rolul mamei pe ecran, dar invers, nu cred. Rolul din viaţă e mult mai complex, şi, cu siguranţă, mult mai puternic. Această nouă postură mă face să mă trezesc mai fericită în fiecare dimineaţă. E adevărat, am redus "motoarele" în ceea ce priveşte cariera, dar am reuşit, cu această ocazie, să mă întorc mai mult către mine, şi să privesc profesia cu un pic mai multă detaşare. M-am sustras pentru ceva timp din vâltoarea vieţii artistice şi sunt mult mai nerăbdătoare să încep acest nou rol din viaţa mea.

* - Cum a fost colaborarea cu domnul Stere Gulea?

- Admiraţia mea faţă de realizatorul filmului "Moromeţii" a fost, cred eu, baza unei colaborări şi a unei comunicări foarte bune. Am avut toată încrederea în flerul său, în justeţea indicaţiilor pe care mi le dădea, în modul de a diseca şi a construi fiecare situaţie din scenariu. Şi, nu în ultimul rând, fiindcă recunosc că sunt o persoană sensibilă la atitudine, am admirat modul prin care Stere Gulea, prin comportamentul său elegant, a reuşit să impugnă acest stil şi pe platoul de filmare. Mi se pare important pentru un proces de creaţie.

* - Dragă Medeea, te îndepărtezi tot mai mult de rolul Mirabelei din îndrăgitul film "Maria-Mirabela". Te mai asociază publicul cu Mirabela? Au trecut 30 de ani de atunci...

- Este adevărat, şi după 30 de ani, publicul mă asociază în continuare cu Mirabela. E o "povară" pe care o duc cu plăcere. Se pare că acest film a însemnat ceva pentru o anume generaţie. M-aş bucura, ca peste alţi 30 de ani, rolurile mele de acum să fie cele cu care lumea să mă asocieze.

* - Cum ai dori să fie copilul tău?

- Voi avea un băiat şi m-aş bucura să fie un copil vorbăreţ şi sociabil, cu personalitate.

* - Ai proiecte noi?

- Evident, cel mai nou, şi de departe cel mai important proiect în acest moment, este fiul meu. Îl aştept cu mare nerăbdare.