Constantin Argetoianu - Anul 1940, vazut de un mare om politic
29 aprilie
Pe Canal Grande
Am plecat totusi (din Vincenza) ca un nenorocit de craiovean nascut in barbarie si in orori cu jale in inima. O ora si un sfert mai tarziu, trenul ma debarca la Venetia, unde nici o comparatie, chiar inconstienta, nu mai e posibila, asa incat Craiova mea nu mi-a mai stat in cale. Am sosit de asta data pe o zi glorioasa de primavara, aproape de asfintitul soarelui. Am lasat gondola sa ma duca la Danieli, de-a lungul Canalului Grande... Era asa de frumos, incat nu-mi venea sa cred ca Buzaul si Ramnicul Sarat puteau exista pe acelasi pamant, si ca, undeva, oamenii se omorau intre ei "pentru spatiul vital"... ultima inventie a trogloditilor din miaza-noapte. Trecand pe dinaintea palatelor pe Canal Grande, am priceput de-a binelea toata semnificatia frescelor lui Tiepolo, pe care le vazusem cu trei ceasuri inainte la Vicenza, pe zidurile vilei Valmarana si pe care le gasisem, in minunata lor prospetime, fara legatura cu viata dimprejur. Tiepolo era venetian si n-o putea uita nici o clipa, chiar in fata privelistei severe de la poalele muntilor iberici... Marti, dimineata, 30 aprilie. Ieri-dimineata, dupa ce am trecut pe la posta sa vad daca nu ma rechemau cumva neplacerile mai repede la Bucuresti - si dupa ce am constatat ca nu, m-am dus de-a dreptul la San Giovanni e Paulo, sa fac, ca de obicei, prima mea vizita lui Colleone. L-am regasit cum l-am lasat, vreu sa zic ca nimic nu s-a schimbat in sentimentele mele fata de aceasta formidabila opera de arta...Citește pe Antena3.ro
Boii si dantelele
1 mai
Dupa 40 de ani
Ieri, zi buna la Padova. Am alergat dupa impresiile mele de acum 40 de ani si am regasit buna parte din ele. Desi s-a marit destul, Padova nu s-a schimbat, cel putin in aspectele ei caracteristice. Pe Gioto l-am gasit cum il stiam. Uitasem complet zugravelile lui Mategno, de la Eremitani. Frumoase, dar - ... zweite Klasse... Gatamelata! Daca n-ar fi Colleone la Venetia, monumentul lui Donatello ar fi cel mai frumos din lume. Sa-i punem deopotriva, si pe unul si pe altul, cum au fost si in viata, si sa-i proclamam fericiti pe acesti doi generali, care apar mai mari dupa moarte, multumita miracolului artei! Luat masa la Sturione dupa recomandatia romanului lui Dauli, "la Ruota" si mancat de minune, cum rar se mananca in Italia.Numai stiu nimic despre cele ce se intampla pe fronturi. Ziarele italienesti publica numai stirile tendentioase nemtesti - se vede ca astfel, prin presa, isi plateste Ducele datoria sa de aliat fata de Germania - , iar ziarele franceze sau engleze sunt rare. Din cate se poate citi intre randuri, se pare ca nimic decisiv nu s-a intamplat inca in Norvegia (unde nemtii stau totusi pentru moment mai bine, fiind mai numerosi). Despre triumfuri germane, cum exalta macaronarii mici succese locale, nu poate fi vorba...
Italia, tara dulce
Nici din tara nu mai stiu nimic. N-am primit nici o scrisoare si am defius sa mi se trimita ziare. Un Temps vechi - de opt zile - imi aduce informatia ca noul acord romano-german (un acord complementar) a fost semnat. Cand am plecat eu, era gata sa fie iscalit. Nu contine nimic nou, cateva puneri la punct, pentru o mai usoara executare a tranzactiilor si atata tot...2 mai
Saracie... mizerie...
Anul acesta, desi tunul bubuie in vecini, italienii nu par sa se mai preocupe de razboi, nu ca sunt siguri ca au scapat de el (cine poate fi sigur de asa ceva astazi?), dar fiindca chestiunea nu-i mai intereseaza si-i apasa altceva mai greu. Ii apasa saracia. Cunosc de mult Italia, niciodata mizeria nu mi s-a infatisat ca acum. Sus, toata lumea e ingrijorata - jos, toti mor de foame. Nu te poti opri nici un minut pe strada fara ca o umbra famelica sa-si ofere ceva de vanzare, sau, cand n-are ce vinde, serviciile sale. Se vede pe fata oamenilor ca sunt nemancati. In pravalii, nimeni. De altminteri, pravaliile isi lichideaza stocurile vechi si nu mai aduc nimic nou. Restaurantele, goale; goale si hotelurile. Nu se mai vede un strain, afara de cativa nemti rapanosi. Numai trenurile sunt pline de gem, dar toata lumea calatoreste gratis cu biletele organizatiilor fasciste si alearga din oras in oras dupa "soldi" si mancare. Mistica fascista nu mai invaluie tot, ca mai inainte. Camasi negre aproape nu se mai intalnesc pe strada. Portretul lui Mussolini, pe la vitrine si pe ziduri, in mare scadere, aproape nu se mai vede. Ducele si fascismul continua sa constituie pavaza politica a italianului, dar nici unul nu te mai piseaza cu ea, ca odinioara. Am vorbit cu multa lume, nimeni nu mi-a pomenit de Mussolini sau de fascism. Vadit, lumea e obosita de regim si toate discursurile sonore si toata frazeologia goala a sistemului nu mai impresioneaza pe nimeni. Dar pericolul mare pentru Italia in momentul de fata este saracia. Daca Ducele nu va gasi o formula care sa dea cel putin iluzia painei zilnice, lucrurile pot sa se strice... La Milano, fierberea "Targului" nu mi-a permis sa masor golul lasat de straini. La Verona, la Vicenza, la Padova si aici, la Venetia, e jale si pustiu. La hotel Daniel: cateva camere nu mai sunt ocupate, restaurantul a fost mutat jos in fumoar si se uita oamenii la un bacsis ca la o minune...In toate tarile neutre merge greu, fiindca toate trebuie sa se pregateasca pentru ziua de maine si sa ia masuri pentru orice eventualitate de atac, dar in tarile care traiau de pe urma strainilor si in care turismul procura o paine unei parti a populatiei, e un adevarat dezastru. Daca in Italia, unde mai exista si alte motive de saracie in afara de lipsa turismului, mizeria se intinde ca o boala, in Elvetia, care n-a cunoscut saracia pana acum, incepe sa se simta o jena destul de accentuata atat in socotelile particularilor, cat si in ale Statului si ale cantoanelor. Ziarele italiene anunta ca Guvernul federal a hotarat sa legifereze o impunere pe capital care va merge de la 1% la 4%...