Din însemnările zilnice ale lui Constantin Argetoianu (46)

Memorialistul Argetoianu este binecunoscut lectorilor din România, şi nu numai, iar anul de foc 1942 grăieşte de la sine. Transcrierea textelor în revistă se face după manuscrisul olograf, aflat în posesia noastră. Scriitorul politic Constantin Argetoianu s-a născut la 3 martie 1871, în Craiova, şi a încetat din viaţă la 6 februarie 1955, în gulagul comunist din Sighetul Marmaţiei.

1942, Luni, 2 martie
Culisele regimului: La o şedinţă a Consiliului de Miniştri, secţia economică, generalul Stoenescu, ministrul de Finanţe, «expunea» vederile sale, când, un hohot de râs i-a închis gura... Mareşalul a întrebat răstit: «Cine a râs?» — Tăcere — «Cine a râs?», a repetat Mareşalul şi mai răstit... Tăcere mai departe... O voce timidă s-a ridicat în fine: «Eu!». Era Grigore Popescu, secretar general la Economia Naţională... «De ce ai râs?» — l-a întrebat vagmistrul. — «Am râs fiindcă argumentele d-lui ministru de Finanţe m-au făcut să râd...». Antonescu s-a înseninat (nu poate suferi pe Stoenescu). «Vezi, d-le ministru, vezi efectul fanteziilor d-tale asupra oamenilor competenţi (Grigore Popescu nu e competent, dar nu e prost. Şi, de altminteri, râsul lui nu fusese provocat de ministrul de Finanţe, ci de o glumă pe care i-o susurase vecinul său...)... Şi de atunci l-a luat Mareşalul la dragoste pe Grigore Popescu de la Lugoj şi i-a cerut părerea personală, după fiecare propunere a câte unui ministru. L-a luat Mareşalul la dragoste, dar Ică l-a luat la ochi, căci se teme şi de concurenţa umbrei lui în încrederea şefului. Ică "a sfătuit" pe zisul Popescu să nu mai vină la Consilii şi zisul s-a supus. Dar la prima şedinţă, la prima propunere, Mareşalul a întrebat: "Ce părere are dl Grigore Popescu?" Dar dl Grigore Popescu nefiind prezent, n-a manifestat nici o părere... Furios, Mareşalul a trimis după el. Explicaţii... Capul lui Ică!

Pe lângă tragedia războiului, dramele ovreilor trec aproape nebăgate în seamă, şi totuşi ce cumplite sunt! Acum câteva luni, 800 de ovrei au plecat de la Constanţa pe vasul Struma (sub pavilion panamez!) şi au pornit în lume. Dar s-au oprit la Constantinopol. Turcii n-au voit să-i lase să debarce... Să plece mai departe? Unde? Şi prin Mediterană erau şi submarinele nemţeşti... Luni de zile bieţii oameni au negociat, fără să se poată coborî de pe vapor. Somaţi să părăsească apele turceşti, în cele din urmă ovreii au pornit înapoi spre Constanţa, dar la ieşirea din Bosfor, la 3 kilometri de Capul Yeni-Burun, au scufundat vasul şi pe bărci dinainte pregătite s-au salvat pe coastă...

Ce vor face autorităţile turceşti faţă de aceşti «naufragiaţi»? Vai de ei! Nemţii, metodici, nu uită nimic. De când au ocupat Grecia, au reînceput săpăturile arheologice. La Olimpia au descoperit o sumă de statui, între altele un cap de Ganimed, în pământ ars, de toată frumuseţea... Muzeul de antichităţi din Berlin se va îmbogăţi...

Trăim sub regimul celei mai crunte cenzuri. Bine. Dar atunci, pe lângă ponoasele — nenumărate — ale lipsei de libertăţi, să avem cel puţin şi foloasele unui control al foilor publice. Niciodată n-a apărut o asemenea puzderie de foi inutile şi dăunătoare. Fiecare escroc scoate o gazetă. Uneori se pun mai mulţi împreună. Telefonul zbârnâie toată ziua şi oamenii cu chitanţe bat la uşă. Lumea îngrozită de tot ce s-a întâmplat şi se mai poate întâmpla, plăteşte. De obicei fiţuicile sunt puse sub oblăduirea câte unui colonel sau general în rezervă, escroc şi el sau simplu naiv, după cazuri. E o neomenie...

Cele mai patentate canalii din trecutul noastru apropiat — şi citez printre cei mai notorii: d-rul Rădulescu, cu Porunca Vremii, Ion SânGiorgiu cu Chemarea Vremii, Al. Cusin cu Gazeta Comerţului – sunt lăsate să-şi facă mendrele şi să se intituleze «luminătorii opiniunei publice». Porsena, a cărui muiere «a supt» o casă cu 5 etaje lui socru-meu Boambă, bătrân viţios, ne face morală — şi ce să mai vorbesc de alţii...
De ce şi-o fi bătând aşa joc Antonescu, de noi şi de el?

Marţi, 3 martie
Împlinesc 71 de ani... Mă simt încă tânăr (!!) şi, dacă Dumnezeu îmi mai dă zile, sunt în stare să mai fac ceva — cel puţin să mai mâzgălesc hârtie! De fapt, nu împlinesc 71 de ani decât peste 13 zile, căci sunt născut în 3 martie stil vechi. Şi reformatorii Calendarului au vrut să-mi scurteze viaţa! Voi cere proniei cereşti o amânare de două săptămâni!

De pe frontul rusesc, comunicatele şi depeşele vestesc lupte grele... Bolşevicii aruncă la atac tot ce mai au, în nădejde să destrame pregătirile ofensivei germane de primăvară. Comandamentul german afirmă însă că ruşii sunt respinşi pretutindeni, cu mari pierderi, la Kerci, pe Doneţ, la sud de lacul Ilmen... La Leningrad, paraşutişii germani, în acţiune de 6 săptămâni, ar fi făcut minuni, ar fi distrus stabilimente, ar fi cucerit cazarme, ar fi distrus linii de comunicaţii, tancuri, nenumărate (aşa zice comunicatul), tunuri şi ar fi făcut şi peste 3 000 de prizonieri...

Aviaţia germană a fost şi ea foarte activă pe frontul din răsărit; la Voronej, mare centru industrial, mai multe fabrici au fost incendiate, printre ele una de cauciuc sintetic...

În Extremul Orient, japonezii înaintează repede în Insula Jawa. Jawa e centrul vital al acelei lumi insulare atât de bogată în materii prime. Cu o întindere de 132 000 km pătraţi, hrăneşte 46 milioane locuitori; e cel mai populat colţ de pământ, cu 350 locuitori pe kilometrul pătrat, pe alocuri chiar cu peste 700...

Pare că bătăliile navale de la Soerabaja şi Batavia au fost într-adevăr mari victorii pentru japonezi. Au fost distruse — se confirmă — 5 crucişătoare şi 6 distrugătoare rapide inamice, iar 4 crucişătoare au fost scoase din luptă, fiind grav avariate. Japonezii au mai scufundat la nord de insula Kragan un crucişător englez de clasa K şi două contratorpiloare neidentificate. Japonezii n-ar fi pierdut în aceste întâlniri decât un distrugător... Flota anglo-americano-olandeză din Extremul Orient a fost astfel nimicită şi nimic nu mai stă în calea transporturilor de trupe japoneze spre Jawa şi de la o insulă la alta... La Rangoon, luptele continuă, dar oraşul n-a fost încă ocupat...

«Batajul» cu slovacii continuă. Şi ziarele de azi sunt pline de isprăvile lor. Banchete, vizite, discursuri — şi ieri. Informaţia cu telegrama lui Filov adresată lui Mussolini, tendenţios prezentată ieri, e pusă azi la punct. Regele Boris a telegrafiat şi Führerului şi Regelui Victor Emmanuel. Textul telegramelor, ca şi răspunsul celor doi «suverani» e reprodus in extenso, în toate foile noastre, la loc de onoare. Probabil după cuvenita intervenţie... Telegrama adresată de Boris lui Hitler e poate şi mai călduroasă ca cea adresată tată-socrului — în tot cazul mai «umilită»... Joacă şmecherii pe toate tablourile. Pe ale Axei, cel puţin...

Generalul Stoenescu poate că nu e un mare financiar, dar e în tot cazul un mare gospodar. După excelenta cantină şi după «consumul» pe care l-a organizat în vechiul Minister de Finanţe, pentru funcţionarii departamentului său, a mai inaugurat ieri, în acelaşi local, şi un dispensar medical model. Douăsprezece încăperi au fost puse la dispoziţia noului serviciu care cuprinde cabinete de consultaţie pentru toate specialităţile. Opt paturi sunt la dispoziţia bolnavilor ce cer o scurtă internare. În fruntea serviciului a fost numit doctorul Marius Teodorescu, de la (spitalul) Brâncovenesc, şi 12 medici asigură buna funcţionare a cabinetelor de consultaţii... Medicamentele sunt furnizate de dispensar. O foarte frumoasă iniţiativă, încununată de succes. Dar toate Departamentele n-au fondurile Ministerului de Finanţe la îndemână...
(Va urma)