Din însemnările zilnice ale lui Constantin Argetoianu (XXXVI)

Memorialistul Argetoianu este binecunoscut lectorilor din România, şi nu numai, iar anul de foc 1942 grăieşte de la sine. Transcrierea textelor în revistă se face după manuscrisul olograf, aflat în posesia noastră. Scriitorul politic Constantin Argetoianu s-a născut la 3 martie 1871, în Craiova, şi a încetat din viaţă la 6 februarie 1955, în gulagul comunist din Sighetul Marmaţiei.

"1942,
Duminică, 15 februarie
După câteva săptămâni, primind noi reclamaţii, Mareşalul Antonescu a însărcinat pe generalul (intendent) Cusen şi încă pe un general cu o anchetă la aceleaşi întreprinderi: uitase însărcinarea dată lui Iacobescu. Generalii, în căutare după documente, au aflat că dosarele erau la Iacobescu şi s-au dus să i le ceară. Acesta a surâs, a lămurit că era şi el însărcinat cu o anchetă, a pus dosarele la dispoziţia noilor anchetatori spre a fi examinate în biroul lui, dar a refuzat să le remită. Generalii au făcut raport Mareşalului, arătând acest refuz, iar Mareşalul a pus numaidecât rezoluţia sa pe raport: Iacobescu va fi destituit! Degeaba a intervenit Ică, degeaba a explicat ce se întâmpla, degeaba a amintit Mareşalului prima însărcinare dată lui Iacobescu. Mareşalul a declarat că nu poate reveni asupra rezoluţiei puse pe raport, şi tot ce a putut obţine a fost înlocuirea «destituirii» prin «desărcinare»... Proceduri care-mi reamintesc de piesa lui Jarry «Ubu Roi»!

Încă una: De când există ţărani români şi mori ţărăneşti, ţăranii noştri au măcinat «cu oium», adică plătind măcinişul în natură, în grâu sau porumb. Generalul general Constantin Constantin, cel fără de lege, a ordonat să nu se mai macine în toată ţara decât pe parale. Ţăranii, care nu sunt obişnuiţi să scoată parale, şi au chiar oroare să o facă, sunt pretutindeni în pierdere... Şi pentru ce mă rog? Se răspunde: în interesul blocării grâului şi porumbului! Or tocmai, în magaziile morilor - şi grâul şi porumbul - poate fi mult mai lesne supravegheat, decât în hambarele şi casele milioanelor de ţărani.
Dar bunul simţ şi logica sunt certate cu hotărârile generalilor...

Luni, 16 februarie
Ieri, 2 februarie stil vechi, Soarele nu s-a arătat - aşa că am scăpat de iarnă! Totuşi, de azi-noapte fulguieşte şi viscoleşte; termometrul în jurul lui zero grade... Să aibă dreptate Institutul Meteorologic german?
Herr Generalfeldmaschall Hans Antonesku s-a înapoiat ieri-dimineaţă de la Berlin. Suferise se vede mult că plecase pe ascuns, căci la înapoiere şi-a aranjat un alai de Suveran... Gara Băneasa împodobită cu drapele româneşti, germane şi italiene; şi Guvernul în păr pe peron - şi o gardă de onoare - parcă ar fi fost Regele...Toate bune, el e stăpânul şi-şi joacă slugile cum vrea. Dar au mai fost de faţă şi reprezentanţii diplomatici ai tuturor ţărilor aliate, pe care i-am crezut până acum acreditaţi pe lângă persoana Regelui, nu a Conducătorului... Şi a mai fost de faţă pe lângă miniştrii ţărilor Axei şi Tanriöer, ambasadorul Turciei. Ca ce, acesta? În fine... Despre cele vorbite cu Führerul şi cu reprezentanţii Guvernului Reichului nu ştim încă nimic. Mareşalul pare să se fi înapoiat mulţumit, dar nu ştim ce are în geantă.

Deutsche Diplomatische Politische Korrespondenz scrie că înţelegerea dintre Führer şi Conducător a fost perfectă şi că hotărârile luate se referă la securitatea Europei împotriva atacurilor ce ar putea veni din afară de «spaţiul» ei... Şi după ce insistă asupra frăţiei de arme pecetluită prin victoriile anului trecut, revista germană mai adaugă «că ambele ţări mai au sarcini enorme de dus la bun sfârşit»... Cu alte cuvinte, război comun la primăvară!
Trupele britanice care mai luptau în insula Singapore au capitulat ieri, duminică, la orele 14:30 (ora locală). Capitularea a fost semnată de comandantul suprem al trupelor japoneze ce operează în Malaezia, generalul Yamashita, şi de generalul englez Percival. Ostilităţile au încetat în insula Singapore şi în întreaga Malaezie la orele 23:00. Capitularea a fost precipitată prin lipsa de apă, trupele japoneze fiind stăpâne pe rezervoare şi pe apeducte...

La sud de Singapore, japonezii au atacat convoaiele de retragere britanice şi au scufundat 32 de vase, printre care mai multe vase mici de război şi unul mare de comerţ, de 30.000 tone... În Cameră, la Londra, Churchill a vorbit foarte abătut... «Vorbesc din umbra unei mari înfrângeri...» - a spus primul ministru, prevestind zile tot mai grele pentru Imperiu... Iar după ce a lăudat vitejia şi rezistenţa Rusiei Sovietice a încheiat, ca de obicei, cu nădejdea unei victorii finale. Singurul lucru care ar putea clinti această nădejde ar fi prăbuşirea unităţii naţionale şi a unităţii de luptă împotriva vrăjmaşilor comuni...
În ce priveşte căderea Singapore-lui, Churchill a mai spus: «Chiar dacă am fi fost mai bine pregătiţi, n-am fi putut înfrunta Japonia pe când naziştii ne ţineau de gât şi italienii de mâini».

Pe frontul de răsărit, atacurile ruseşti au mai slăbit. Aceste atacuri au fost întreprinse în ultima vreme cu efective reduse. Aşa se explică că în cele 72 de atacuri care au avut loc între 1 şi 12 februarie, ruşii respinşi pretutindeni cu mari pierderi n-au lăsat pe câmpul de luptă decât circa 3.000 de morţi. În acelaşi răstimp au pierdut însă 392 de avioane...

Presa engleză nu s-a consolat de îndrăzneaţa violare a apelor britanice de către flota germană... Ziarele pretind că poporul englez n-a mai suferit o asemenea umilire din 1667, când amiralul olandez Ruyter a intrat în Tamisa şi a capturat cele mai bune vase britanice. Situaţia lui Churchill pare a fi următoarea: nu se cere capul lui fiindcă nimeni nu se impune ca înlocuitor, dar trei sferturi din încrederea pusă la început în dinamismul şi în curajul lui - s-au dus... Şi presa americană e foarte dură în ce priveşte pregătirea Angliei şi conducerea războiului... Atât Associated Press cât şi United Press ? cele două formaţiuni rivale - socotesc situaţia lui Churchill ca foarte critică şi pe a lui Roosevelt, ca foarte grea...

La Montreal au avut loc tulburări grave în urma adoptării serviciului militar obligatoriu de către Guvernul canadian. Au fost ciocniri sângeroase, pe stradă, între manifestanţi şi armată...
Guvernul a hotărât ca duminica viitoare, 22 februarie să fie «Ziua Cumpătării» (după modelul «Ein Tofftag» german), în folosul «Ajutorului de Iarnă». Lumea ar da cu dragă inimă, dar n-are nici o încredere în cei care administrează fondurile, căci sunt mai toţi hoţi... Se zice că Hitler a dăruit «Ajutorului de Iarnă» faimoasele sale barăci fiindcă le-a constatat inutilizabile, şi n-avea ce face cu ele... Moare lumea de frig în ele!..."

(Va urma)