Lumea noastră industrială este foarte agitată

Din însemările politice ale lui Constantin Argetoianu (131)

Vineri 29 mai
Clodius pleacă fără să fi obţinut mare lucru. Principala lui însărcinare a fost să găsească lei, după care nemţii umblă cu limba scoasă. O fi având regimul de clearing multe avantaje, dar are şi multe ponoase...

Nemţii par foarte nemulţumiţi. Direct şi prin glasul lui Ică (care a negociat personal cu Clodius în locul lui Rezmeriţă, tocmai ca să ţie piept germanilor... De necrezut, dar e aşa!) — prin glasul lui Ică şi direct, Mareşalul a declarat neted că nu poate da lei decât contra cesiunii că tre Statul român (sau către împuterniciţii acestuia)

a tuturor participaţiunilor nemţeşti în afacerile româneşti realizate din toamna anului 1940 şi până azi... Mareşalul Antonescu pretinde că s-a înţeles pe această chestiune cu Hitler care l-a sfătuit să puie la zid şi să împuşte pe toţi gheşeftarii nemţi pripăşiţi în România, unde abuzează de numele lui şi de renumele Reichului...

Reinhardt, care a discutat cu mareşalul Antonescu o serie de probleme economice, în prezenţa ministrului Economiei, Marinescu, povesteşte că acesta n-a deschis gura, şi n-a emis nici o părere, cât a durat audienţa. Cu asemenea oameni, adaugă neamţul, nu e de mirare că economia românească merge de râpă... Tot în faţa lui Reinhardt şi a colegilor săi veniţi din Berlin, la un dejun, generalul Stoenescu, ministrul nostru de Finanţe, a făcut următoarele declaraţii lapidare: "La sosirea mea în fruntea Ministerului de Finanţe. funcţionarii ce conduc departamentul n-aveau încredere în mine; acum sunt toţi în admiraţie faţă de ideile mele geniale!" ªi nimeni nu l-a trimis în casa de nebuni... Dar ce să ne mirăm de vagmistrul Stoenescu, când subsecretarul lui, Mircea Vulcănescu, om cu cultură şi cu experienţă financiară spune cui vrea să audă: "Prin măsurile mele fiscale voi izbuti să trec în cinci ani tot patrimoniul particular în patrimoniul Statului!" Alt nebun!

Comitetul germano-român de colaborare industrială a hotărât să înfiinţeze în Bucureşti o societate de finanţare pentru crearea unor noi industrii, ca transformarea papurei în celuloză, extragerea aluminiului din bauxită etc. În această societate ar intra mai multe firme mari germane şi române. Comitetul de iniţiativă a vrut să dea preşidenţia lui Gigurtu şi în audienţa sa la Mareşal, Reinhardt a cerut binecuvântarea... "Nu" — a răspuns Mareşalul- "domnul Gigurtu să mai stea deoparte, are o foarte proastă situaţie în România: a semnat Arbitrajul de la Viena şi s-a îmbogăţit pe socoteala acţionarilor săi ..." Se vede că
aceste cuvinte au ajuns până la urechile lui Gigurtu, căci de câtva timp mănâncă jăratec, când vine vorba de Antoneşti... Şi a desemnat pe Finţescu în locul lui Gigurtu. Finţescu e ultima descoperire a Antoneştilor în marea de lichele care le scaldă picioarele... Se zice că Ică va merge la Berlin să termine negocierile relative la preluarea participaţiunilor germane... Va fi bine primit! Nemţii nu-l pot suferi...

Vorbind ieri cu Ritgen despre toate aceste treburi, neamţul nu s-a arătat afectat de atitudinea Antoneştilor şi nu pricepea de ce Guvernul nostru îşi schimbă într-una atitudinile: "Pricep — spunea dânsul — pe bulgari care spun nu la toate, ceea ce nu ne împiedică să fim prieteni...

Dar românii ne spun azi da şi mâine ba, şi apoi o iau de-a capul. Aşa nu se pot stabili relaţii economice serioase. Mareşalul Antonescu e singura firmă de Guvern posibilă în România, în vremurile acestea — o recunoaştem şi-l susţinem cu toată energia, dar politica sa economică şi personalul său economic sunt o adevărată nenorocire..." O gândim şi o spunem cu toţii, dar degeaba... Dl Mareşal ştie toate, şi rezolvă toate şi nu vrea pe lângă domnia sa decât slugi plecate...

Lumea noastră industrială este foarte agitată şi din cauza unui nou proiect de lege ce se discută în momentul de faţă de reprezentanţii Guvernului cu ai U.G.I.R.-ului. E vorba să se ceară pe fiecare factură specificarea preţului materiei prime, a mâinii de lucru, a spezelor de administraţie! Ca să se limiteze beneficiile de război!!! Ar fi paralizia complectă a producţiei, înecată în vrafuri de hârtie (de unde să se mai ia şi hârtia) şi pierdută în calcule şi socoteli nefârşite! Până unde ne va duce prostia fanteziştilor ce ne conduc ţara şi o dau de râpă?