Regele si legionarii. Moartea lui Nae Ionescu

Constantin Argetoianu - Anul 1940 vazut de un mare om politic

Constantin Argetoianu

Legenda si adevar

16 MARTIE. Chamberlain a implinit 71 ani. Si se tine bine. Dar e cam lent la hotarari. Cu dansul deciziile pripite sunt excluse - dar nu se iau nici la timp. A se vedea cazul cu Finlanda...

---

Ieri-dimineata a murit Nae Ionescu. Suferea de inima. Se pusese la pat acum trei zile; n-avea decat 49 ani. Ambitios de clasa mare, foarte inteligent si fara nici un scrupul, facuse planuri mari o data cu Restauratia si izbutise sa castige desavarsita incredere a Regelui in primii ani ai domniei noi. Steaua sa a apus dupa asasinarea lui Duca. Arestat, pus in libertate, cu toate puntile spre Palat rupte - Nae s-a lasat dus de curentul legionar si fara sa fie inscris formal in Garda de Fier (unii spun ca n-a vrut Codreanu; el pretindea ca nu voise el) a fost tarat in toate nenorocirile ei. Prabusirea planurilor sale de ascensiune i-a dat o lovitura morala care l-a pus in stare de inferioritate fata de incercarile fizice ca regimul domiciliului fortat, detinerile in penitenciare si prin sanatorii de mana a doua si a treia - si toate la un loc au zdruncinat adanc sanatatea sa. Boala sa de cord, necautata, a facut progrese mari si deznodamantul s-a produs ieri...

Imaginatia oamenilor care nu vad in aceste vremuri agitate si de constrangere decat prapastii in jurul lor a imbrobodit numaidecat un sfarsit cat se poate de natural. Punand moartea lui Nae in legatura cu tratativele duse de Guvern cu ramasitele Miscarii Legionare, s-a povestit pretutindeni ca omul fusese ucis. Ministerul de Interne, ca sa puna capat zvonurilor, a trimis o comisie de medici legisti si de reprezentanti ai Parchetului la domiciliul defunctului si rezultatul anchetei - comisia a constatat ca moartea a fost numai consecinta bolii de cord - l-a publicat azi-dimineata in toate ziarele...

Dar zvonul public nu s-a multumit cu asasinarea lui Nae Ionescu. Cate nu s-au spus si nu se spun despre cele intamplate in ultima saptamana, cu prilejul impacarii regimului cu gardistii... Unii spun ca Nae Ionescu a fost primit in audienta de Rege, pe baza acestei impacari, si solicitat sa intre in Guvern!!! Ca Nae n-ar fi primit, ca ar fi vorbit verde cu Regele, ca in locul lui s-ar fi oferit un portofoliu lui Manoilescu! Altii povestesc ca Nae a refuzat sa semneze actul de centritiune impus gardistilor, invocand in sprijinul refuzului sau faptul ca n-a fost niciodata gardist si ca nu e nici acum... Fata de acest refuz, Guvernul ar fi amenintat pe Nae cu retrimiterea la domiciliul fortat si in cele din urma l-ar fi ucis...

Nimic din toate acestea nu e adevarat. Guvernul n-a cerut lui Nae Ionescu sa semneze alaturi de gardisti. Regele nu l-a primit in audienta si nici un portofoliu n-a fost propus nici lui, nici lui Manoilescu. Moartea lui Nae Ionescu a fost banala: a mancat prea mult la Continental, a zacut trei zile in pat si a murit in bratele Celei Delavrancea (Lahovari)...

Moartea lui m-a durut. Mi-a fost simpatic. A zice ca mi-a fost prieten ar fi prea mult - dar cativa ani de zile a fost amestecat in politica mea si mi-a ramas o amintire placuta din colaborarea noastra.

Parintii memorialistului: Constanta si Ion Argetoianu

De cand se daduse cu gardistii contra Regelui, aproape nu l-am mai vazut. Sa-l ierte Dumnezeu pentru cate a facut, si el!

---

Ghelmegeanu e incantat. A dus in fine la bun sfarsit marea opera a impacarii regimului cu Garda de Fier. Se pune de la sine intrebarea: Daca s-a ajuns la impacare, de ce nu s-a ajuns inainte de omorurile rituale care au insangerat - in ipoteza de azi, degeaba - tara?

In realitate, nu s-a ajuns la nici o impacare si totul e farsa. Ciurucurile Garzii au semnat o adresa de pocainta indreptata catre Rege si un apel "catre camarazi" (mai sunt si altii in afara de cei care au semnat? Parca ni se spusese ca Garda de Fier a fost desfiintata!), apel redactat cu grija de platitudine scarboasa. Or, adevaratii gardisti, conducatorii Miscarii Legionare, au fost in parte ucisi si in parte au trecut granita si s-au refugiat in Germania. Dintre cei semnati pe actele publicate azi-dimineata de toate gazetele, daca ar fi 3-4 din vechea organizatie. Restul sunt arivisti, inscrisi in ultimul moment, dupa succesul din alegerile lui Tatarescu din decembrie 1937 - arivisti doritori sa ajunga pe aripile avantului legionar, unde nu putusera sa ajunga cu carutele vechilor partide politice. Niste smecheri...

Cei ascunsi in Germania, cei cati or mai fi, ascunsi prin orasele si satele noastre, nu se vor impaca. Vor profita insa de libertatea ce se da astazi tuturor si de amnistia ce se va da maine, ca sa reinceapa, clandestin, actiunea lor... Ca smecherii pocaiti retinuti prin lagare sau prin inchisori nu puteau sa fie detinuti perpetuu, nici scosi din viata publica si din posibilitatea de a-si castiga o paine e adevarat. Dar nu trebuia data reasezarii lor in viata normala o importanta prea mare, cum s-a facut astazi. Trebuiau oamenii chemati individual si repusi individual in circulatie cu instiintarea ca la prima recidiva vor fi desfiintati... Fara macar ca aceasta operatie sa fie cunoscuta de marea multime. Asa incepusem eu in octombrie...

---

Sa dea Dumnezeu sa ma insel

S-a facut enorma greseala sa se trateze cu legionarii in grup, reinchegandu-se astfel un organism politic care fusese desfiintat si care nu va avea de acum inainte alta preocupare decat sa se razbune impotriva celor care l-au facut sa treaca prin adevarate furci caudine.

S-a tratat si s-a mers pana a se primi conditiuni, conditiuni care nu s-au publicat, dar care au fost asternute in scris si care sunt urmatoarele:

1) Desfiintarea lagarelor legionare, autoritatea avand suficiente mijloace de supraveghere, iar incadrarea in ritmul vietii de Stat facandu-se mai usor in libertate decat in lagar.

2) Amnistie atat pentru pedepse, cat si pentru procesele in curs, majoritatea lor avand la baza fapte de minima importanta si stingerea lor creand mai usor mediul prielnic pacificarii depline a spiritelor.

3) Pana la amnistie, daca aceasta ar mai fi necesitat timp, stingerea proceselor in curs si ameliorarea traiului celor din inchisori.

4) Anularea deciziilor de suspendare din functiile publice si reintegrarea functionarilor de orice fel in situatia avuta anterior.

5) Reprimirea in scoli si universitati a celor eliminati din cauza Miscarii.

6) Faptul de a fi legionar sa nu mai fie o piedica la obtinerea oricarei functii de Stat sau particulare si la exercitiul profesiilor, inclusiv comertul.

7) Dispozitii catre autoritatile in subordine pentru incetarea oricarei sicane sau prejudecata fata de fostii legionari.

8) Rezolvarea problemei celor aflatori in strainatate, dandu-se posibilitatea reintoarcerii lor in tara.

9) Pentru cei decedati: eliberarea actelor de deces, posibilitatea de a fi ingropati in cimitire, de a avea o cruce crestineasca la cap si de a li se face serviciile religioase de catre familiile lor.

10) Ajutorarea familiilor celor decedati; acordarea de pensii intregi urmasilor functionarilor publici — rente viagere pentru urmasii celor care nu au fost functionari.

11) Suspendarea vanzarii bunurilor legionare pana la o noua examinare a problemei.

12) Achitarea de catre Stat a debitelor cooperativelor legionare, debite provenite din faptul lichidarii lor fortate.

Toate aceste conditii au fost primite.

De observat ca prin admiterea punctului 6 se recunoaste implicit dreptul de a fi legionar - iar ca prin admiterea punctelor 9, 10, 11 si 12 se face un fel de "mea culpa", contra caruia n-am decat atat de zis: mai bine nu se omorau oamenii si nu se lichida averea lor...

Desi aceste conditii n-au fost publicate, ele sunt cunoscute si in jurul lor se face mare zarva si e mare fierbere. Maniu si ai lui se agita, evreii chiolalaiesc, iar oamenii de bun-simt se intreaba nedumeriti: pentru ce s-au facut executiile sumare, care au indignat la vremea lor pe toti cei care nu-si pierdusera mintea?...

Cea mai buna dovada ca pocairea legionarilor (cati au ramas) nu e sincera e ca, pe langa documentele oficiale publicate azi, am mai primit fiecare din oamenii de seama ai tarii si urmatorul manifest clandestin:

"Catre Studentimea Romana. Camarazi!

Sunt ani de cand tineretul universitar este prigonit si ucis pentru linia sa nationalista, crestina si dinastica.

De ani, tineretul universitar - in totalitatea lui legionar - isi plateste marele sau tribut de sange, de jertfe si de moarte.

De aceea, astazi, acest tineret are drept la cuvant, astazi, cand Miscarea Legionara se afla aproape pe culmea biruintei sale (Subliniat de mine), astazi, cand Miscarea Legionara a izbutit sa rupa toate zagazurile, sa nimiceasca toate uneltirile si sa infranga toate dusmaniile, ajungand sa convinga pe M.S. Regele de toata loialitatea si credinta sa sfanta.

Acum, cand parte din fostii conducatori legionari au fost chemati in capitala tarii spre a li se comunica vointa si hotararea M.S. Regelui de a se pune capat valurilor de ura si prigoana ce s-au abatut cu atata cruzime asupra noastra, cuvantul nostru este urmatorul:

Suntem multumiti de faptul ca M.S. Regele s-a convins ca toate informatiile ce le-a avut despre Miscarea Legionara au fost cele mai mari infamii, au fost cele mai odioase calomnii ce s-au spus vreodata.

Acum, cand se incearca o destindere si o impacare a sufletului romanesc, studentimea noastra cere cu tot respectul M.S. Regelui sa definitiveze masurile de indepartare a tuturor elementelor care sunt o piedica in realizarea dorintei M.S. Regelui si a tarii intregi.

Asemenea elemente care au defilat cu pumnul strans sub flamurile steagului rosu nu pot nici sa ne cheme, nici sa ne ofere loc sub steag si langa Tronul M.S. Regelui, noua, celor care am suferit si am fost martirizati pentru steag si pentru Tron. Asemenea elemente care ne-au umplut trupurile si sufletele cu rani, care ne-au ucis conducatorii nu pot sa ne ofere iertare noua, celor care nu am gresit niciodata, si nu le putem ingadui sa ne batjocoreasca mortii nostri sfinti, asezandu-i alaturi de tradatorii de neam si de tara.

Asemenea elemente de discordie si anarhie sa fie inlaturate, fiindca nici ei nu au incredere in noi, nici noi in ei.

O singura si reala impacare nu se poate face decat atunci cand cei alungati peste granita de furia ucigasa a dusmanilor nostri si ai tarii, cand cei retrasi in sanurile tainuite ale Miscarii Legionare, cand cei aruncati fara judecata in funduri de inchisori uitate - isi vor putea spune cuvantul lor hotarat romanesc. Si acest lucru nu se poate intampla decat atunci cand cei care sunt purtatorii de cuvant ai M.S. Regelui vor fi din acei care sa se bucure atat de increderea M. Sale Regelui, cat mai ales de increderea noastra.

Faca Dumnezeu ca in acest ceas mare pentru nemul romanesc sa se gaseasca drumul cel bun pentru pace si unire.
Centrul Studentesc Legionar"

In aceste randuri se gasesc spiritul si darzenia legionara, nu in peltelele semnate la Ministerul de Interne si date publicitatii.

Curentul legionar n-a incetat o clipa sa-si faca drum in mintile tineretului nostru. Inabusit pe cat s-a putut prin forta, el nu mai avea insa pe cine sa-l indrume. Mi-e teama ca singurul rezultat pe care-l va obtine ministrul Ghelmegeanu e acela de a da din nou curentului posibilitati legale de propasire si de organizare...

Sa dea Dumnezeu sa ma insel.

va urma