x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Tech Ştiinţă Alfred Werner: Premiul Nobel pentru Fizică 1913

Alfred Werner: Premiul Nobel pentru Fizică 1913

de Jurnalul National    |    13 Mar 2008   •   00:00

Alfred Werner s-a născut în decembrie 1866 în casa unui maistru din Mülhausen. Aici a urmat şi primii ani de şcoală, în care a dat dovadă de un interes deosebit pentru chimie. La vârsta de 18 ani a efectuat prima sa cercetare independentă în chimie...

Alfred Werner s-a născut în decembrie 1866 în casa unui maistru din Mülhausen. Aici a urmat şi primii ani de şcoală, în care a dat dovadă de un interes deosebit pentru chimie. La vârsta de 18 ani a efectuat prima sa cercetare independentă în chimie. După efectuarea stagiului militar şi-a continuat studiile la Colegiul Tehnic din acelaşi oraş, apoi s-a înscris la Colegiul Tehnic Federal din Zürich, unde şi-a obţinut diploma în chimie tehnică. În 1890 a absolvit cursurile Universităţii din Zürich în urma prezentării unei teze despre aranjarea spaţială a atomilor în moleculele ce conţin azot.

 

CARIERĂ. În 1890, Wer­ner s-a mutat la Paris, unde şi-a continuat cercetările în domeniul adoptat şi în teza de absolvire, în care a fost îndrumat de porfesorul Berthelot de la Collége de France. În 1895, la doar 29 de ani, a devenit profesor de chimie la Universitatea din Zürich, unde a predat chimie organică până în 1902, când a început să acopere şi chimia anorganică. În 1895 a primit naţionalitatea elveţiană şi, deşi i s-au oferit posturi la universităţi din Viena şi Wurzburg, a preferat să rămână fidel universităţii care l-a propulsat în carieră.

 

RECUNOAŞTERE. Alfred Werner a fost membru corespondent al Societăţii Regale de Ştiinţe din Göttingen şi al Societăţii Fizico-medicale din Erlangen. A fost membru onorific al Societăţii de Fizică şi Istorie Naturală din Geneva şi al Societăţii Chimiştilor din Londra. Franţa i-a oferit medalia Leblanc şi distincţia “Officier de l’Instruction Publique”. Werner a fost, de asemenea, şi un membru permanent al So­cietăţii Imperiale de Ştiinţe Naturale, Antropologie şi Etnografie din Moscova.

 

CV:

Data naşterii:12 decembrie 1866

Locul naşterii: Mülhausen, Alsacia, Franţa

Carieră:

1889 – este numit asistent în laboratorul Colegiul Tehnic din Zurich;

1890-1891 – a lucrat sub îndrumarea profesorului Berthelot la Collége de France;

1892 – se întoarce la Zürich ca lector la Colegiul Tehnic;

1893 – este numit profesor la Universitatea din Zürich

1895 – devine profesor de chimie la Universitatea din Zürich;

1913 – este laureat al Premiului Nobel pentru Fizică;

15 noiembrie 1919 – încetează din viaţă la Zürich, Elveţia.
 

Personalitate:

Alfred Werner nu a fost tipul obiş­nuit de om de ştiinţă. Nu şi-a petrecut întreaga viaţă într-un laborator, ci a fost o fire sociabilă, un om căruia îi plăcea să se relaxeze la un joc de bili­ard, şah sau la un joc de Jass (joc elveţian de cărţi). Obiş­nuia să-şi petreacă vacanţele la mun­te şi călătorea mult la conferinţe ştiinţifice în afara Elveţiei. În cariera sa de lector, era cunoscut ca un om entuziast, cu un dar deosebit de a explica foarte clar chiar şi cele mai complicate probleme.

 

Relaţiile moleculare:

Numele lui Alfred Werner va fi mereu asociat cu teoria coordonării, pe care a fundamentat-o, precum şi cu cercetările sale asupra relaţiilor spaţiale ale atomilor în molecule, teorii a căror fundaţie a fost pusă de Werner încă de la vârsta de 24 de ani. El a formulat ideea că, în numeroşii compuşi de azot trivalent, cele trei legături ale atomului de azot sunt direcţionate către trei colţuri ale unui tetraedru, al patrulea colţ fiind ocupat de atomul de azot. În 1891, a publicat o lucrare despre teoria afinităţii şi valenţei, în care susţine ideea că afinitatea este o forţă de atracţie exercitată din centrul atomului, care acţionează uniform pe toată suprafaţa acestuia. În 1893 a început, într-o lucrare despre compuşii minerali, teoria sa asupra valenţei variabile, conform căreia compuşii minerali anorganici conţin atomi singulari care acţionează ca şi nuclei centrali, în jurul cărora este aranjat un anumit număr de atomi, radicali sau alte molecule, după un tipar simplu, spaţial, geometric.

×
Subiecte în articol: zoom pe nobel werner zürich alfred werner