Archibald V. Hill

Premiul Nobel pentru Medicină 1922

Archibald Vivian Hill s-a născut în 1886 la Bristol. Şi-a început studiile la Şcoala Blundell din Tiverton, de unde a obţinut o bursă la Colegiul Trinity din Cambridge. Aici a studiat matematica, dar după absolvire, în 1907, a început să fie atras de domeniul fiziologiei, pe care a învăţat-o sub îndrumarea doctorului Walter Morley Fletcher. În 1909 îşi începuse deja cercetările în fiziologie şi s-a axat pe natura contracţiilor musculare.


OSCILAŢII. După ce a devenit membru al Colegiului Trinity, Hill a lucrat o perioadă în Germania. Între 1911 şi 1914 a lucrat la Cambridge, unde a continuat să aprofundeze fiziologia contracţiilor musculare, dar a abordat şi alte studii, cum ar fi cel al impulsurilor nervoase sau cel al calorimetriei animalelor. Pe durata primului război mondial s-a înrolat în armată cu gradul de căpitan şi a condus Secţia Experimentală Antiaeriană din cadrul Departamentului de Invenţii de Armament. În al doilea război mondial a făcut parte din numeroase comisii pentru apărare. În perioada 1940-1951 a fost director al Societăţii de Cercetare pentru Apărare.
RECUNOAŞTERE. În 1918, Hill a devenit membru al Societăţii Regale din Londra şi a fost decorat cu Ordinul Imperiului Britanic. A primit Medalia Copley în 1948, iar în 1950 a fost numit Cavaler în Legiunea de Onoare. A fost membru al Societăţii pentru Protejarea Ştiinţei şi Învăţării, iar în 1952 a fost numit preşedinte al Societăţii Britanice pentru Progresul Ştiinţei. Archibald Hill a fost, de asemenea, o importantă figură publică. Între 1940 şi 1945 a fost membru al Parlamentului, perioadă în care a reprezentat Universitatea Cambridge în
Camera Comunelor.

Muşchii

Archibald Hill şi-a început cercetările asupra naturii contracţiilor musculare încă din 1909, în perioada în care lucra sub conducerea profesorului J.N. Langley de la Departamentul de Fiziologie al Colegiului Trinity, Cambridge. Hill şi-a realizat studiile iniţiale cu ajutorul aparatului Blix (Magnus Gustaf Blix a contribuit în domeniul senzaţiilor somatice şi al funcţiilor musculare şi oculare. A măsurat căldura produsă de contracţiile musculare şi a construit un aparat ce i-a asigurat lui Hill o intrare de succes în domeniul fiziologiei). Cercetările l-au condus pe Hill la concluzia că producţia de căldură depinde de lungimea fibrei musculare. Mai târziu, lucrările sale despre funcţiile muşchilor, în special observaţiile şi măsurătorile legate de schimbările termice asociate cu funcţiile musculare, au dus la studii similare asupra mecanismului de deplasare a impulsurilor nervoase. Aceste studii necesitau dezvoltarea unor tehnici deosebit de sensibile care, în cele din urmă, au ajuns să măsoare diferenţe de 0,003 grade Celsius la intervale de câteva sute de secunde. Hill este cel care a descoperit că impulsurile nervoase produceau căldură, iar studiile sale au deschis noi subiecte de cercetare în domeniul biofizicii.

CV

Data naşterii: 26 septembrie 1886
Lcul naşterii: Bristol, Marea Britanie
Carieră:
1909 – şi-a început cercetările la Departamentul de Fiziologie al Colegiului Trinity, Cambridge;
1910-1911 – lucrează în Germania;
1914 – este numit lector de chimie fizică la Cambridge;
1920 – este numit profesor de fiziologie la Universitatea Manchester;
1922 – este laureat al Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină;
1923-1925 – ocupă postul de profesor de fiziologie la Colegiul Universitar din Londra;
3 iunie 1977 – moare la Cambridge, Marea Britanie.