Astronauţii pot hiberna ca urşii?

Oamenii de ştiinţă americani încearcă să găsească o modalitate de a-i ajuta pe astronauţi să... hiberneze, pregătindu-i astfel pentru misiunile de foarte lungă durată prin Univers. Cercetătorii de la Institutul de Biologie Arctică din cadrul Universităţii Alaska au observat că, timp de maximum şapte luni pe an, urşii negri aflaţi în perioada de hibernare nu mănâncă şi nu beau nimic, iar la trezire, starea lor fizică este la fel de bună ca aceea de dinainte de "culcare". Moş Martinii cu blană neagră reuşesc, în hibernare, să-şi reducă pulsul inimii până la 14 bătăi pe minut, nu pierd decât cinci-şase grade din temperatura corporală şi-şi pot încetini metabolismul cu două treimi, oferind corpului necesarul de resurse pentru a supravieţui.

Urmând acest model, oamenii de ştiinţă încearcă să dezvolte o metodă care să-i ajute pe astronauţii aflaţi în misiuni de lungă durată "să hiberneze" în timpul zborului în condiţii fizice similare cu cele ale ursului negru. Potrivit presei britanice, puţine cercetări au avut în vizor studierea stării naturale de hibernare la mamifere. Studiul specialiştilor din Alaska, publicat în revista Science, arată că tempe­ratura corpului urşilor negri în perioada hibernării variază de la 30 la 36 de grade Celsius. La fiecare două până la şapte zile, temperatura se modifică, acest fenomen surprinzător nefiind cunoscut până acum la mamiferele care hibernează. Potrivit cercetătorilor, când temperatura corpului ajunge la 30 de grade Celsius, urşii încep să tremure pentru a creşte temperatura la 36 de grade Celsius. Aceste "frisoane" pot dura până la şapte zile şi se opresc brusc atunci când temperatura corporală ajunge la valoarea maximă, acest ciclu repetându-se până la sfârşitul hibernării.

"Mecanismul" urşilor negri este atât de bine pus la punct, încât atunci când se trezesc, metabolismul lor – care funcţionează la o capacitate de 25% – nu revine la normal dintr-o dată, ci în timp, în aproximativ trei săptămâni. "Dacă cercetarea noastră ne va ajuta să înţelegem modalitatea de reducere a funcţiilor metabolice şi a necesarului de oxigen în ţesuturile umane, atunci vom putea salva multe vieţi", a declarat Oividin Toien, conducătorul studiului. "Se spune că, dacă vor exista vreodată călătorii spaţiale de lungă durată, ar trebui ca oamenilor să li se încetinească metabolismul. Pare un lucru demn de science-fiction, dar există aici şi un adevăr", este de părere profesorul Craig Heller, de la Universitatea Standford.

În 2004, în comunitatea ştiinţifică globală circula ideea conform căreia astronauţii care vor călători spre Marte – şi, cine ştie, poate chiar mai departe, spre alte planete sau sisteme din Univers – vor fi nevoiţi să hiberneze în timpul zborului. Agenţia Spaţială Europeană (ESA) anunţase, la acea vreme, că finanţează cercetările privind găsirea unei metode care să le permită astronauţilor să se afle în stare de hibernare şase până la nouă luni până la Planeta Roşie sau chiar peste zece ani pentru o călătorie în afara sistemului nostru solar. Circula în acea vreme şi ideea creării unor "coconi" pentru dormit, asemănători celor din filmele SF, care ar fi urmat să fie amplasaţi în spaţii special amenajate în navetele spaţiale. A fost propusă chiar şi varianta realizării unui fel de vaccin care să inducă starea de hibernare – de altfel, au fost realizate, cu succes, experimente în acest sens pe veveriţe. Cercetătorii au injectat, în mai multe veveriţe, o substanţă sintetică opioidă denumită Dadle (sau Ala-D Leuenkephalin) şi au observat că animalele intră imediat în stare de hibernare. Specialiştii spun că Dadle poate acţiona la nivelul celulelor umane, făcându-le să se dividă mai încet, scrie ziarul The Telegraph.

Deşi numărul cercetărilor care caută o soluţie pentru hibernarea umană este tot mai mare, criticii formează şi ei un grup numeros. Neil Stanley de la Centrul de Cercetare a Somnului din cadrul Universităţii Surrey spune că hibernarea umană ne "va tortura" creierul în adevăratul sens al cuvântului.