August Krogh - Premiul Nobel pentru Medicină 1920

Schack August Steenberg Krogh s-a născut în Grenaa, Danemarca, la 15 noiembrie 1874, în casa lui Viggo Krogh, un constructor de vase navale. Din primii ani de şcoală petrecuţi la Gymnasium at Aarhus, August a devenit foarte pasionat de ştiinţele naturale şi-şi petrecea o mare parte din timpul său liber făcînd diverse experimente.

Schack August Steenberg Krogh s-a născut în Grenaa, Danemarca, la 15 noiembrie 1874, în casa lui Viggo Krogh, un constructor de vase navale. Din primii ani de şcoală petrecuţi la Gymnasium at Aarhus, August a devenit foarte pasionat de ştiinţele naturale şi-şi petrecea o mare parte din timpul său liber făcînd diverse experimente. Îndrumat de profesorul William Sörensen, August Krogh şi-a îndreptat interesul către fiziologie. În 1893 a început să studieze medicina la Universitatea din Copenhaga, dar, fiind atras mai mult de zoologie, curînd s-a reorientat spre acest domeniu.

PASIUNE. Din 1897, Krogh a început să lucreze la Laboratorul de Fiziologie Medicală al celebrului profesor Christian Bohr, al cărui asistent a devenit după absolvirea examenului de zoologie. În 1908 a acceptat un post de profesor asociat la catedra de zoofiziologie a Universităţii din Copenhaga. Abia opt ani mai tîrziu avea să obţină postul de profesor permanent, pe care l-a păstrat pînă în 1945. După retragerea din viaţa universitară, a continuat să lucreze într-un laborator din Gjentofte, construit special pentru el.

Citește pe Antena3.ro

Păianjeni mari cât un șobolan au invadat Marea Britanie, după ce mii de exemplare au fost eliberate de un zoo: „Suntem foarte fericiți”

RECUNOAŞTERE. August Krogh a susţinut doctorate onorifice la universităţi din Edinburgh, Budapesta, Lund, Harvard, Göttingen, Oslo şi Oxford. În 1916 a devenit membru al Academiei de Ştiinţe din Danemarca. A fost, de asemenea, membru al multor academii şi societăţi din lume, printre care şi Societatea Regală din Londra. În anul 1937 a primit medalia Baly din partea Royal College of Physicians din Londra. Dintre studenţii lui August Krogh, cel mai important este Torkel Weis-Fogh, pionier în studiul zborului insectelor.

Reglarea capilarelor

August Krogh a primit Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină pentru descoperirea mecanismului de reglare motorie a capilarelor în muşchiul striat. Krogh a fost primul care a descris adaptarea perfuziei sangvine în muşchi şi alte organe, în funcţie de cerere, prin închiderea şi deschiderea arteriolelor şi capilarelor. A fost un pionier în studiile comparative pe animale. Mai tîrziu, s-a ocupat de studiul homeostaziei apei şi electroliţilor la animalele acvatice. A participat şi la dezvoltarea unor instrumente stiinţifice, unele de mare importanţă în practică. Cele mai importante dintre descoperirile sale sunt spirometrul şi aparatul pentru măsurarea ratei metabolismului bazal. August Krogh a adus insulina în Danemarca în 1922, la scurt timp după descoperirea acesteia. A contribuit decisiv la producerea insulinei, prin extracţia etanolului din hormonul glandei pancreatice de la porc. Kroch obişnuia să spună că pentru cele mai multe probleme există un animal pe care poate fi cel mai bine studiat. În 1910 a fondat primul laborator de fiziologie animală la Universitatea din Copenhaga.

CV

Data naşterii

15 noiembrie 1874

Locul naşterii

Grenaa, Danemarca

Carieră

1897 – a lucrat în Laboratorul de Fiziologie Medicală;

1910 – fondează primul laborator de fiziologie animală la Universitatea din Copenhaga;

1916-1945 – Krogh este profesor permanent la Universitatea din Copenhaga;

1920 – este laureat al Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină;

13 septembrie 1949 – moare la Copenhaga.

Insulina

Soţia lui August Krogh, Marie, a fost una dintre primele femei fizician din Danemarca. În 1921 a fost diagnosticată cu diabiet tip 2, boală al cărei tratament era, atunci, doar o dietă specializată cu efect minim. Asta l-a determinat pe Krogh să meargă la Toronto pentru a se întîlni cu John Macleod şi Frederick Banting, care izolaseră insulina. În cîteva luni, mii de bolnavi de diabet beneficiau de tratamentul salvator cu insulină.

Vasele capilare sunt cele mai mici vase de sînge, care servesc la hrănirea ţesuturilor şi stabilesc legătura între vene şi artere