Balaurul din Alpi

O creatură ciudată cu ochi mari, cap de pisică şi corp de şopârlă trăieşte liniştită în Europa Centrală şi a fost văzută, de-a lungul timpului, în Austria, Elveţia, Italia şi Franţa. Legendă sau realitate, „tatzelwurm” (în traducere „şarpele cu gheare”) apare în mărturiile oamenilor de mai bine de 200 de ani. Este un balaur? Un dragon? Un dinozaur? O închipuire?

Oricare ar fi adevărul despre această bizarerie, un lucru este cert: ea le apare oamenilor din anumite regiuni, respectiv cele din zona Alpilor elveţieni.

Cea mai recentă apariţie a fost, potrivit site-ului forteantimes.com, în octombrie 2009, în Italia, când un anonim a sunat la un ziar dintr-o localitate din nordul ţării, din apropierea Lacului Garda, şi a povestit cum a văzut pe malul Râului Longhella o arătare care semăna foarte mult cu o reptilă. Italianul le-a povestit ziariştilor că a văzut animalul două zile consecutiv, aproximativ în aceeaşi locaţie - între Marostica şi Vallonara. A crezut că are de-a face cu o specie de şopârlă lungă de circa un metru – iguană, monitor sau caiman. În acelaşi timp, tot în presa locală era publicat un articol despre dispariţia neobişnuită, din aceeaşi regiune, a unor raţe.

În septembrie 2009, un fermier din Vallonara a observat în grădina casei sale o reptilă de mari dimensiuni – avea circa un metru şi era de culoare maronie. Giovanni Pianezzola a povestit cum animalul s-a plimbat nestingherit prin curtea sa înainte să sară în apa Râului Longhella. O anchetă ulterioară a arătat că sătenii din Vallonara sunt obişnuiţi cu apariţia bizarului animal. De altfel, ei au povestit că acest basilisco este o creatură de care nu se tem, deoarece ea nu poate face rău nimănui, scria ziarul Giornale di Vicenza, citat de forteantimes.com.

Tot în urmă cu doi ani, în iulie 2009, o apariţie similară i-a uluit pe locuitorii din Tresivio şi Ponte. Martorii oculari au descris animalul ca având o coadă lungă, un spate acoperit cu solzi moi şi un greabăn foarte înalt, întocmai unui cangur, şi fiind extrem de zglobiu. „Nu mai avem nici o îndoială. O dată cu venirea verii şi a căldurii, ciudata reptilă iese din văgăună”, scria Il Giorno în 2009, citând mai mulţi oameni care s-au întâlnit cu un basilisco.

În aprilie 2007, un băiat în vârstă de 12 ani din Valea Enns (Austria) s-a întors într-o zi acasă cu o poveste uluitoare: a găsit pe malul Râului Ternberg o şopârlă moartă, cu o lungime de 50 de centimetri. A aşteptat câteva momente, apoi a observat cum o şopârlă asemănătoare iese de sub pământ. Şocat, băiatul o ia la goană spre casă pentru a aduce camera de filmat şi a imortaliza momentul. Când a revenit, nu a mai găsit nimic, nici măcar urmele. Alertaţi, specialiştii au declarat că exista o posibilitate foarte mare ca o şopârlă monitor să fi scăpat dintr-un loc şi să se fi refugiat acolo, pe malul râului. Cu toate acestea, au fost organizate echipe de căutare a reptilei în aval şi amonte, dar misiunea nu a avut nici un rezultat, scria la acea dată publicaţia austriacă Oberosterreichische Nachrichten, citată de forteantimes.com.

Apariţii similare au fost înregistrate începând de la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Tot de pe-atunci circulă mai multe legende. Una dintre cele mai ciudate se referă la o fetiţă din Elveţia, care, în timp ce lucra pe câmp, a dat peste o vizuină din care a ţâşnit afară un animal, cam de mărimea unei pisici obişnuite, care avea un corp de culoare sură, fără păr şi doar două picioare. Legenda spune că fetiţa a fost atacată de acest animal, dar a reuşit să scape din ghearele arătării cu ochii mari şi pătrunzători. Potrivit unei alte legende, un tată şi fiul acestuia ar fi fost surprinşi, în munţi, de „un monstru înfricoşător”, care a apărut de sub o piatră. Avea corp de şarpe şi ochi de pisică. Încercând să-şi protejeze fiul, tatăl a înjunghiat curioasa creatură cu un băţ ascuţit. Sângele animalului a ţâşnit în toate părţile şi i-a ars mâinile tatălui.

Criptozoologii sunt de părere că astfel de creaturi au existat într-o anumită perioadă de timp, dar că ele au dispărut treptat din varii motive. Ei cred că tatzelwurm era o salamandră-gigant care popula odinioară Alpii europeni. Iniţial, ea avea membrele posterioare aproape atrofiate, dar s-au dezvoltat ca urmare a procesului firesc de adaptare la condiţiile de mediu, fiind obligate să iasă din apă, la suprafaţă, pentru a-şi procura hrană. Alţi criptologi nu exclud faptul că tatzelwurm putea fi o şopârlă uriaşă, dar nicidecum un şarpe, deoarece şerpii nu au picioare. Una dintre cele mai uimitoare ipoteze este aceea care se referă la tatzelwurm ca fiind monştri din lacuri, care ies la suprafaţă pentru perioade foarte scurte de timp pentru a-şi procura hrană sau pentru a-şi schimba „domiciliul” cu „o casă” pe fundul unui alt lac.