Specialiştii Universităţii Stanford au verificat recent o "teorie" a amatorilor de bere: la turnarea lichidului intr-un pahar, bulele "cad" spre fund, in loc să "urce" la suprafaţă.
Conducătorul experimentului, Richard N. Zare, a confirmat că bulele "coboară", in loc să "urce". Acestea conţin in interiorul lor aer, fiind mai uşoare decăt lichidul ce le inconjoară. Deci, ar fi trebuit să "urce" spre suprafaţă, iar "teoria" băutorilor de bere părea să contrazică legile fizicii. Problema a fost abordată iniţial in 1999, savanţii australieni realizănd un model pe calculator ce demonstra că, teoretic, era posibil ca bulele de bere să "cadă". Zare şi colegii săi, sceptici faţă de rezultatele australienilor, au decis să verifice "ipoteza" cu "forţe proprii". Iniţial, experimentul s-a dovedit amuzant, dar neconcludent. Repetăndu-l, insă, unul dintre participanţi a inregistrat fenomenul cu o cameră de filmat, cu viteza de 750 de cadre pe secundă. Analiza atentă a inregistrării a confirmat descoperirea cercetătorilor australieni: bulele de bere "cad" spre fundul recipientului.
Zane sugerează că răspunsul e simplu şi se bazează pe principiul potrivit căruia tot ceea ce "urcă" trebuie să şi "coboare". Bulele de bere urcă mai uşor in zona centrală decăt pe magini, din cauza frecării exercitate de pereţii recipentului, ce ingreunează "ascensiunea". Dar la "urcare" acestea antrenează şi berea, iar lichidul trebuie, ulterior, să coboare. Şi o face antrenănd şi bulele, in special pe cele de mici dimensiuni.