Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ajunse în faţa clădirii regiei de electricitate o dată cu angajaţii. Se aşeză la un ghişeu şi-i întinse casierei chitanţa. Femeia o luă, căutându-i adresa pe calculator.
... continuare din numărul trecut...
Ajunse în faţa clădirii regiei de electricitate o dată cu angajaţii. Se aşeză la un ghişeu şi-i întinse casierei chitanţa. Femeia o luă, căutându-i adresa pe calculator. Era clar: cartea se înşelase. Dar, deodată, o împuşcătură rupse liniştea sălii. Unul dintre funcţionari îşi zburase creierii cu un pistol. Toţi săriră de pe scaune, rupând-o la fugă în dezordine. Alex vru să-şi recupereze chitanţa, dar, probabil, casiera o luase cu ea când fugise. O căută zadarnic pe scări sau în curte. Curând poliţia interzise accesul în clădire şi tânărul se văzu nevoit să se întoarcă acasă.
Se trânti ca de obicei, fără milă, pe canapea. Soarele, neobişnuit de cald pentru luna septembrie, îl obosise.
Pesemne că dormise mult, căci soarele începuse deja să coboare la asfinţit. Sări în picioare înjurând şi ieşi în goană. Alergă cât îl ţineau picioarele, dar ajunse totuşi prea târziu. Toate casele se închiseseră şi doar la ghişeul de informaţii mai era lumină. Cu sufletul la gură povesti cum a pierdut chitanţa.
– Faceţi o cerere la biroul de reclamaţii!, îi răspunse rece funcţionara.
– Bine, dar e ultima zi de plată!
Citește pe Antena3.ro
– Faceţi o cerere! repetă femeia şi, stingând lumina, ieşi.
– Poftiţi, vă rog, afară! Programul s-a terminat!, îl invită paznicul.
– Du-te-n mă-ta!, îl repezi Alex şi-l îmbrânci. Cu mult mai voinic decât el, paznicul îl luă efectiv în braţe şi, fără un cuvânt, îl aruncă în stradă. Tânărul se ridică ţinându-se de mijloc. Aterizase pe o piatră. Îşi scutură hainele bodogănind. O luă alene spre casă, mergând încet mai mult din cauza durerii persistente de mijloc.
Telefonul suna cu insistenţă, iar Alex îl auzi de la poartă. Intră ca o furtună şi, aruncându-se pe aparat, răspunse în ultima clipă. Căută să aprindă lumina, dar se împiedică de ceva aruncat pe podea şi căzu.
– Alo!, spuse vocea în receptor.
– Da!, replică acru.
– Bună, iubitule!, făcu Maria. Stai să vezi ce mi s-a întâmplat azi!
– Lasă-mă, omule, s-aprind măcar lumina, ce vrei! Sări. Ajunse la comutator, dar, exact cum citise cu o seară înainte, curentul fusese întrerupt.
– S-a întâmplat ceva, iubitule?, întrebă îngrijorată fata.
– Bineînţeles că s-a-ntâmplat! Cum dracu’ să nu se întâmple!, ţipă el. Că de fiecare dată când e vreo problemă eu trebuie să o rezolv! Pe voi nici nu vă interesează! Voi vă plimbaţi! Ce vă pasă!
– Voiam doar să-ţi spun că venim mâine la zece cu trenul!, îl întrerupse Maria.
– Stai!, încercă s-o oprească, dar fata închisese deja. Trânti furios receptorul. Se aplecă să pună telefonul la loc pe măsuţă şi se lovi de mânerul canapelei. Înjură cu năduf. Dar, o idee îl făcu să-şi înghită vorbele. Luă cartea. Aprinse o mică lanternă de buzunar. “6 septembrie. Se pare că totul îmi merge pe dos. Am întârziat la gară şi Maria plecase deja. Pe drumul de întoarcere era cât pe ce să fiu călcat de o maşină. Ar trebui să fiu mai atent. Sunt convins că e din pricina oboselii.” Tânărul lăsă gânditor volumul pe masă.
Îşi potrivi cu grijă ceasul la ora şapte şi, având în vedere că locuia la un sfert de oră de gară, se simţi mai în siguranţă, în ciuda evenimentelor zilei ce tocmai trecuse.
*
Alex se întinse, frecându-se somnoros la ochi. Dormise bine. Pentru prima oară după săptămâni întregi dormise bine. Ochii îi picară pe ceasul de pe măsuţă şi un potop de blesteme îi năvăli pe gură. Trebuia să fie la gară de zece minute. Sări ca apucat din aşternut. Dormise îmbrăcat, aşa că aproape imediat se găsea în stradă, alergând cu toată puterea. Dar Maria plecase. Îi venea să plângă de ciudă.
Deodată, sprijinit de un stâlp, îl zări pe unul dintre cei abia întorşi de la munte. Pesemne că îl aştepta deoarece, de îndată ce îl văzu pe Alex, se îndreptă întins către el.
– Salut, frăţie! Vezi că gagica e foc pe tine! Uite, mi-a zis s-o suni la număru’ ăsta!, şi-i îndesă o bucată de hârtie în palmă, apoi plecă, nemaiaşteptându-i răspunsul. Tânărul se duse glonţ la un telefon. Formă numărul. Mătuşa Mariei răspunse aproape imediat. Cu voce obosită, în care Alex ghici o undă de reproş, îi spuse că Maria ieşise cu nişte prieteni şi îl sfătui să încerce mai pe seară. Trânti nervos receptorul. Cu un pumn, telefonul se zgudui şi monede se împrăştiară peste tot. Zgomotul fiselor atrase atenţia. Câţiva trecători începură a le aduna în grabă, îndesându-le în buzunare. Şeful de post, care-şi făcea veacul la bufetul de peste drum, sări de la locul lui şi grăbi fluierând spre ei. Tânărul o rupse la fugă şi, dând colţul, se feri în ultimul moment din calea unui taxi grăbit.
... va urma...
