Ce sînt vitaminele?

Unele dintre subs­tan­ţele fără de care organismul nu poate funcţiona în condiţii proprii sînt vitaminele.

Unele dintre subs­tan­ţele fără de care organismul nu poate funcţiona în condiţii proprii sînt vitaminele. Avînd structuri chimice foarte variate, vitaminele garantează corpului capacitatea de creştere, de dezvoltare şi de func­ţionare în cele mai bune condiţii.

Termenul de “vitamină” se referă la substanţele chimice organice de care are nevoie organismul uman pentru a fi sănătos. Vitaminele sînt compuşi ai oligoelementelor (fierul, zincul, magneziul, manganul, cuprul, nichelul etc.), care se află în corpul omenesc în proporţie de 0,02%, alături de alte substanţe vitale găsite în organism în proporţie de 99,98% (oxigenul, carbonul, hidrogenul, azotul,

calciul, potasiul, fosforul, sodiul, sulful şi clorul). De exemplu, vitamina C este acidul ascorbic, numit astfel pentru că lipsa lui poate duce la apariţia scorbutului (boală manifestată prin slăbirea forţei musculare, anemie, sîngerarea gingiilor, căderea dinţilor, apariţia unor plăgi deschise etc.). Ironia face ca omul să fie fiinţa superioară care în contrast cu fiinţele inferioare nu poate sintetiza mare parte dintre vitamine şi, dat fiind că nu-şi poate “fabrica” singur aceste elemente necesare sănătăţii sale, el este nevoit să le ia din mediul înconjurător. De exemplu, fiecare dintre noi avem nevoie de nouă aminoacizi esenţiali (care nu pot fi sintetizaţi de organism şi care trebuie, deci, “importaţi” din afara corpului uman) – este vorba de histoidină, lisină, triptofan, fenilalanină, leucină, izoleucină, treonină, metionină şi valină. Mai avem nevoie de acizi graşi, ca acidul linoleic (găsit în uleiurile vegetale şi în adaosurile alimentare care conţin acid enoteric).

ANTICHITATE. Noţiuni legate de alimentaţia sănătoasă datează încă din Antichitatea egipteană. Oamenii acelor vremuri ştiau că o dietă pe bază de ficat (care conţine vitamina A) putea vindeca orbirea de noapte (nictalopia, absenţa vederii pe timpul nopţii – n.r.). La mijlocul secolului al XVIII-lea, chirurgul scoţian James Lind a descoperit că anumite fructe pot vindeca o boală letală – lucrarea publicată de Lind în 1753, “Tratat asupra Scorbutului”, vorbea despre citrice ca fiind “medicamentul” de bază împotriva acestei boli. Abia în 1905, omenirea cunoaşte o descoperire importantă – William Fletcher a observat că prin consumul orezului nedecorticat (brun) poate fi prevenită boala beri-beri (cauzată de carenţa vitaminei B1 sau tiamina – n.r.).

FACTORI-ACCESORI. Un an mai tîrziu, britanicul Frederick Hopkins (a obţinut Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină, în 1929, alături de olandezul Christian Eijman) încearcă o definiţie a termenului de astăzi de “vitamine” – el le numeşte “factori-accesorii” necesari orga­nismului (pe lîngă proteine, carbohidraţi, grăsimi ş.a.). Evoluţia medicinei l-a ajutat pe biochimistul polonez Kazimierz Funk să izoleze complexul hidrosolubil de micronutrienţi; în 1912, el a numit acest rezultat “vitamină” sau “aminte vitale”. Cîţiva ani mai tîrziu s-a arătat că nu toate vitaminele conţin amine (de exemplu, vitamina C). Oamenii de ştiinţă reuşiseră la începutul secolului trecut să izoleze şi să identifice cîteva vitamine.

PLURIVALENŢE. Astăzi omul ştie că vitaminele, fie că sînt hidrosolubile sau liposulubile, îndeplinesc mai multe roluri – au valoare nutritivă (ca factori-accesorii în alimentaţie), au capacitatea de a regla funcţiile celulare şi de a interveni în procesele metabolice, sînt indispensabile creşterii, dezvoltării şi funcţionării în condiţii normale a organismului. Deşi necesarul acestor substanţe chimice complexe este mult mai mic decît al altor substanţe nutritive, lipsa unei singure vitamine din orga­nism poate cauza o serie de neplăceri.
(Continuare în numărul viitor)

Insomnia? o himeră!

O echipă de cercetători de la Şcoala de Medicină Harvard din Statele Unite a reuşit să demonstreze că insomnia este, pentru mulţi, o închipuire. Pentru a arăta acest lucru, echipa condusă de Elizabeth Klerman a monitori­zat două grupuri – unul de 18 persoane cu vîrste cuprinse între 60 şi 76 de ani şi unul de 35 de persoane cu vîrste cuprinse între 18 şi 32 de ani. Indivizii din ambele grupuri nu se aflau sub nici un fel de tratament, nu lucraseră în ultimii trei ani în ture de noapte şi nici nu schimbaseră fusul orar în ultimele trei luni. Cele 53 de persoane au fost monitorizate în timpul celor 16 ore de somn impuse în fiecare zi timp de mai multe zile. Cei mai în vîrstă au dormit, e drept, mai puţin. Cu aproximativ 1,5 ore din cele 16 ore de somn!

Oxigen împotriva migrenelor

Dacă ai migrene şi nu mai ştii cum să scapi de ele, află că Michael Bennett de la Spitalul Prinţul de Wales din Sydney, Australia, a reuşit să găsească un remediu. Este vorba de terapia cu oxigen, de opt ori mai bună, potrivit unor studii efectuate între 1981 şi 2004, decît metoda placebo (tratarea unei afecţiuni prin autosu­gestie). Terapia dezvoltată de oamenii de ştiinţă australieni poate trata două tipuri de dureri de cap – oxigenul hiperbaric (cu presiune ridicată) vindecă migre­nele, iar oxigenul cu presiune normală înlătură durerea celor care suferă de dureri de cap periodice (care pot dura între 15 minute şi cîteva ore). Terapia se poate desfăşura, în funcţie de afecţiune, într-o cameră etanşă şi presurizată

(în cazul tratamentului cu oxigenul hiperbaric) sau într-un spaţiu deschis (în cazul terapiei cu oxigen a cărui presiune este normală).

Lentilă-pilulă de contact

Cercetătorii de la Universitatea de stat din California dezvoltă în prezent o lentilă de contact care conţine particule de nano-argint, al căror rol constă în controlul permanent al presiunii oculare şi tratarea imediată a unor boli oculare. Noua lentilă va ajuta la înţelegerea unor boli precum glaucomul, afecţiune caracteriza­tă prin creş­terea nocivă a presiunii intraoculare, de­gradarea fibrelor nervoase retiniene, alterarea specifică a nervului optic, precum şi prin dereglarea ireversibilă şi progredientă a funcţiilor vizuale. În prezent, tensiunea oculară este măsurată o dată la cîteva luni (în funcţie de pacient), spun cercetătorii americani, a căror invenţie este realizată din polidimetilsiloxan (PDMS).

Eşti depresiv? zîmbeşte!

Jane Plant, consilier pe probleme de ştiinţă pentru Guvernul de la Londra, propune în locul medicamente­lor tratamente mai puţin ortodoxe suferinzilor de anxie­tate, stres şi depresii: zîmbete largi, dulciuri, o nouă coafură, cît mai multe serate dansante şi interacţiuni tot mai dese cu alţi oameni. “Zîmbetul este o cale de a păcăli creierul, sugerîndu-i că totul merge bine chiar şi atunci cînd nu e aşa”, susţin Jane Plant, profesor de geochimie a mediului la Colegiul Imperial din Londra şi consilier guvernamental pe probleme de substanţe toxice, şi Janet Stephenson, psiholog la Serviciul Naţional de Sănătate din Marea Britanie.

Diamantul bate viaţa

Trei cercetători germani – Andrei Sommer, Dan Zhu şi Hans-Joerg Fecht – de la Universitatea din Ulm susţin că viaţa pe Terra provine din... diamante. Pînă acum, oamenii de ştiinţă afirmau că primele forme de viaţă au apărut din substanţe chimice (ex. amino-acizii) “asamblate” în structuri complexe de polimeri. Cercetătorii germani susţin însă că diamantele sînt forme cristalizate de carbon care au precedat cea mai veche formă de viaţă pe planetă. Teoria lor a fost confirmată ulterior în laborator, unde s-a arătat că, tratate cu hidrogen, diamantele naturale au format, la suprafaţă, straturi cristaline de apă, scrie publicaţia de specialitate Live Science.

Soia poate dăuna fertilităţii

Alimentaţia pe bază de soia poate dăuna fertili­tăţii, spune Jorge Chavarro de la Şcoala pentru sănătate publică Harvard din Boston, SUA. Studiile sale arată că bărbaţii care consumă două porţii de alimente cu soia pe săptămînă produc mult mai puţină spermă, respectiv 41 de milioane de spermatozoizi pe milimetru, decît semenii lor care nu consumă o astfel de hrană, scrie presa britanică. Studiile au arătat că nivelul normal al spermei este între 80 şi 120 de milioane de spermatozoizi pe milimetru, iar cei care produc mai puţin de 20 de milioane de spermatozoizi pe milimetru se află sub pragul de fertilitate.