Cel mai neplăcut zgomot! Scârţâitul unui cuţit pe sticlă

Potrivit cercetătorilor britanici de la Univesitatea din Newcastle, puternica interacţiune dintre ariile cerebrale ce recepţionează stimuli auditivi şi cele implicate în formarea emoţiilor reprezintă motivul pentru care scârţâitul unui cuţit pe sticlă e considerat cel mai neplăcut zgomot.

Clasificări.Specialiştii au apelat la imagini obţinute cu ajutorul Rezonanţei Magnetice Funcţionale, prin intermediul unui scanner, pentru a analiza reacţiile înregistrate la nivel cerebral în cazul unor subiecţi ce recepţionau diferite tipuri de sunete. Studiul a relevat relaţia între regiunea cerebrală ce analizează sunetele, numită Cortex auditiv, şi cea care are un rol în formarea emoţiilor negative la recepţionarea unui sunet neplăcut, botezată "Amygdala”. Potrivit lui Sukhbinder Kumar, iniţiatorul experimentului, atunci când o persoană aude un zgomot neplăcut, Amygdala modulează reacţia înregistrată la nivelul Cortexului auditiv, intensificând activitatea cerebrală şi determinând apariţia unor reacţii negative. Savantul e de părere că procesul ar putea fi foarte simplu: semnalul de disconfort de la nivelul Amygdalei ajunge la Cortexul auditiv. În cadrul studiului, Kumar a analizat două feluri de sunete, alcătuind două "clasamente”:
 
A. Cele mai neplăcute sunete
1.Scârţâitul unui cuţit pe o sticlă;
2.Scârţâitul unei furculiţe pe o sticlă;
3.Scârţâitul unei crete pe o tablă;
4.Lovirea unei sticle cu o riglă;
5.Scârţâitul unghiilor pe o tablă;
6.Ţipetele femeilor;
7.Zgomotul unei bormaşini;
8.Scârţâitul frânelor unui automobil;
9.Plânsetul unui bebeluş;
10. Zgomotul unui burghiu electric.

B. Cele mai plăcute sunete:
1.Aplauzele;
2.Râsul unui bebeluş;
3.Tunetul;
4.Zgomotul unei cascade.

Dependenţă. Experimentul cercetătorilor britanici a demonstrat că intensitatea reacţiilor la nivelul Amygdalei şi al Cortexului auditiv reglează intensitatea recţiiilor neplăcute. Amygdala depistează un sunetul neplăcut şi modulează activitatea Regiunii auditive a creierului astfel încât un zgomot neplăcut ca, de exemplu, scârţâitul unui cuţit pe o sticlă, este amplificat faţă de unul puternic, precum cel al apei care dă în clocot. O analiză a calităţilor acustice ale sunetelor a relevat faptul că toate frecvenţele cuprinse între 2000 şi 5000 de hertzi le conferă acestora un caracter neplăcut. Sensibilitatea urechilor umane înregistrează cele mai mari valori pentru sunete cu frecvenţe cuprinse în intervalul menţionat. Rezultatele recentului studiu îi pot ajuta pe specialişti să înţeleagă mecanismul producerii unor boli în cazul cărora subiecţii manifestă o toleranţă scăzută faţă de zgomote: migrene (dureri de cap), hiperacuzie (alergie faţă de sunete), tinnitus (percepţia unui sunet de urechea umană, în absenţa acestuia), misofonie (intoleranţă faţă de zgomote) şi autismul.