Culoarea pielii, barometru al inegalităţii sociale

Ideologia oficială a autorităţilor mexicane neagă existenţa oricăror prejudecăţi referitoare la culoarea pielii sau apartenenţa la o anumită rasă. Recent, cercetătorii Universităţii Texas, din Austin, au elaborat un studiu potrivit căruia, în Mexic, se întâlnesc frecvente elemente ce reflectă inechităţi sociale consecinţe ale diferenţelor de culoare ale pielii. Lucrarea evidenţiază faptul că indivizii care au pielea de culoare mai închisă au un nivel mai scăzut de educaţie, slujbe mai prost plătite, sunt mai predispuşi pentru o viaţă săracă, având şanse minime pentru a duce un  trai luxos.
 
STATUT SOCIOECONOMIC. Andres Villareal, profesor asociat în cadrul Departamentului de Sociologie şi al Centrului pentru Cercetări în domeniul Populaţiei afiliat instituţiei menţionate, a întreprins un sondaj referitor la legătura existentă între culoa­rea pielii şi statutul socioeconomic al unui individ. Eşantionul luat în calcul cu­prindea 2.000 de persoane care faceau parte, din punctul de vedere al culorii tegumentului, din trei categorii principale (blaco/guero - alb; moreno claro - cafeniu deschis; moreno oscuro - cafeniu închis). Pe baza datelor culese, cercetătorul a analizat relaţia exis­ten­tă între culoarea pielii unei persoane şi statutul socioeconomic. Subiecţii care aveau pielea de culoare cafeniu deschis aveau cu 29,5% mai puţine şanse de a urma colegiul decât cei cu pielea albă. În acelaşi timp, in­di­vizii cu un tegument de culoare cafeniu în­chis aveau cu 57,6% mai puţine şanse decât albii de a intra la colegiu. Diferenţele în do­me­niul profesional între participanţii cu pie­lea de culoare cafeniu deschis şi cei cu pielea albă, respectiv deosebirile dintre respondenţii cu tegument de cu­loa­re cafeniu închis şi cei cu pielea albă, se diminuează substanţial dacă nivelul educa­ţio­nal este folosit ca factor indicator. Cu alte cuvinte, inegalitatea şanselor celor întrebaţi de a primi o educaţie adecvată poate explica, în mare parte, deosebirile existente în plan profesional între reprezentanţii celor trei categorii.

CULOAREA FACE DIFERENŢA. Respondenţii care activau în meseriile cel mai prost plătite, precum menajerele, persoane care lucrau obiecte manufacturiere, şoferii şi agenţii de pază, aparţineau, cu preponde­renţă, indivizilor cu piele de culoare cafeniu-închis. Pe de altă parte, subiecţii cu tegumentul de culoare albă ocupă, mai ales, funcţii de supraveghetori, specialişti sau funcţionari. Prin comparaţie, doar 9,4% dintre persoanele care desfăşoară activităţi manuale sunt albi, faţă de 28,4% dintre cei specializaţi în anumite meserii. Indivizii cu pielea de culoare cafeniu-deschis au cu 25% mai puţine şanse decât albii de a deveni specialişti într-un anumit domeniu, în timp ce persoanele cu tegumentul cafeniu-închis au şanse de a se specializa simultan în două domenii, cu 35,9% mai mici dect cele cu pielea albă. Potrivit lui Villareal, diferenţele existente în statutul socioeconomic sunt insuficiente pentru a demonstra persistenţa unor practici discriminatorii pe piaţa muncii din Mexic. Existenţa acestora poate fi relevată pe baza unor elemente suplimentare, printre care culoarea pielii pare a juca un rol determinant.