Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Elysia chlorotica este un mic melc de mare ce aparține familiei Plakobranchidae, și este întâlnit în apele de pe coasta estică a Americii de Nord, în zone mlăștinoase, lagune și estuare. Este verde strălucitor și poate încorpora cloroplastele din algele pe care le consumă, devenind un organism capabil să transforme lumina solară în energie, arată un studiu publicat în 2014.
Cum arată
Dimensiune: până la 60 mm lungime
Culoare: predominant verde smarald, datorată cloroplastelor ingerate
Habitat: ape puțin adânci, mlaștini sărate și lagune
Durată de viață: aproximativ 10 luni
Acesta aseamănă cu frunzele, la formă și culoare, ceea ce le oferă un camuflaj natural împotriva prădătorilor.
Cum trăiește
Fotosinteza este un proces prin care plantele transformă lumina solară în energie, folosind cloroplaste – structuri specializate în celulele vegetale care conțin clorofilă. Însă Elysia chlorotica a preluat acest proces biologic printr-un mecanism numit kleptoplastie.
Citește pe Antena3.ro
Melcul de mare se hrănește mai ales cu alga Vaucheria litorea, pe care nu o digeră complet. Însă cloroplastele din algă sunt absorbite și stocate în celulele propriului țesut, unde rămân funcționale multe luni. Melcul poate folosi aceste structuri pentru a continua procesul de fotosinteză, producând energie direct din lumină.
Acest fenomen este extrem de rar în lumea animală, iar mecanismul prin care cloroplastele rămân active în celulele melcului nu este încă pe deplin înțeles. O posibilă explicație este că Elysia chlorotica a împrumutat gene ale algelor printr-un proces de transfer genetic orizontal, ceea ce i-ar permite să întrețină funcționarea cloroplastelor. Deși există studii care sugerează că ar putea exista gene preluate din alge, nu toți cercetătorii sunt de acord cu acest mecanism și nu toate studiile au confirmat acest lucru, potrivit dcnews.ro.
Rezistă fără hrană mult timp
Unele exemplare de Elysia chlorotica pot rezista până la un an fără să se hrănească, trăind exclusiv din energia solară. Aceasta este o strategie de supraviețuire esențială în perioadele în care hrana devine rară.
Camuflaj împotriva prădătorilor
Pigmenții verzi proveniți din cloroplaste ajută melcul să se camufleze printre alge, protejându-se de prădători.
Eficiență energetică
Întrucât poate produce energie singur, melcul economisește energie și timp.
Provocări pentru știință
Poate fi replicată această adaptare la alte specii?
Dacă s-ar putea transfera genele responsabile pentru menținerea cloroplastelor în alte specii, acest lucru ar putea avea aplicații revoluționare în biotehnologie și ecologie.
Oferă indicii despre originea simbiozei?
Kleptoplastia ar putea ajuta cercetătorii să înțeleagă mai bine cum a evoluat simbioza dintre organisme și cum unele specii pot „împrumuta” mecanisme biologice de la altele.
Aplicații în tehnologia energiei solare
Înțelegerea modului în care acest melc păstrează cloroplastele funcționale ar putea inspira dezvoltarea unor metode mai eficiente de stocare a energiei solare.
Specii asemănătoare
Există și alte specii din familia Sacoglossa, numite „melci hoți de cloroplaste”, care utilizează aceeași strategie pentru a capta și folosi cloroplastele din algele consumate:
Elysia timida – Se găsește în Marea Mediterană și își extrage cloroplastele din algele din genul Acetabularia.
Elysia viridis – Trăiește în apele europene și preia cloroplaste de la diverse alge verzi.
Elysia crispata – Cunoscut și sub numele de „lettuce sea slug” (melcul de mare salată), trăiește în Caraibe și poate păstra cloroplaste active pentru o perioadă limitată.
Plakobranchus ocellatus – O altă specie capabilă să mențină cloroplaste funcționale pentru fotosinteză.
Aceste specii demonstrează că natura poate găsi soluții ingenioase pentru obținerea energiei, notează dcnews.ro.
