De la calculatoare la plante medicinale

Pe o suprafaţă de numai 2.000 de metri pătraţi, Andrei Barbu şi tatăl său, Gheorghe, şi-au făcut o staţiune de cercetare în miniatură. Busuiocul, schinelul, levănţica, menta, isopul, anghinarea şi cimbrul sunt doar câteva dintre plantele medicinale şi aromatice cultivate de tânărul fermier în loturi de înmulţire şi mutate apoi pe câmpul Bărăganului. Andrei a lăsat un job în IT pentru agricultură şi speră să îşi facă o fermă eco, deşi statul şi seceta îi sunt potrivnice.

Absolvent de Automatică şi Calculatoare, bucureşteanul Andrei Barbu a renunţat la un job sigur şi un salariu bun şi s-a mutat, de la începutul anului, într-un sat din judeţul Ialomiţa pentru a cultiva plante medicinale şi aromatice. Din primăvară are patalama de fermier, 16 hectare de teren în satul Valea Măcrişului şi o hală de uscare a plantelor în care se mai găsesc la sfârşitul verii câteva buchete de busuioc, frunze de mentă şi de echinacea.

După prima recoltă, Andrei trage linie şi spune că a făcut o investiţie de circa 200.000 de lei, a vândut câteva pliculeţe de plante direct către consumator la Târgul Ţăranului Român din Bucureşti, dar s-a confruntat şi cu lipsa de interes a statului faţă de micii producători.

"Am făcut Facultatea de Automatică şi Calculatoare din cadrul Politehnicii bucureştene, dar nu mi-am dat licenţa, ci am început să lucrez în domeniu. Am ajuns destul de repede la ideea că IT-ul nu era pentru mine. Lucram puţin, aveam salariul bun, dar nu aveam nici o satisfacţie", îşi aminteşte băiatul de 26 de ani, care îşi povesteşte experienţa pe blogul personal - www.consuseco.wordpress.com.

"În urmă cu doi ani am început să cochetez cu ideea de a face agricultură. Am făcut Bărăganul cu maşina şi am ales satul după experienţa de geolog al tatălui meu", adaugă Andrei, care povesteşte că Gheorghe Barbu, deşi geolog de meserie, cultiva plante medicinale de mai multă vreme. Avea un teren în Dâmboviţa unde creştea doar câteva soiuri pe care le vindea direct procesatorilor. "E altceva să produci tu, pentru că am văzut şi ce au în depozite marii procesatori. Unii macină orice şi pun în pliculeţe la grămadă, însă plantele trebuie să aibă miros, gust şi, nu în ultimul rând, efect terapeutic", explică Gheorghe Barbu.  

Au început totul în primăvară. "De fapt, dacă e să o luăm de la început, în prima jumătate a anului trecut am cumpărat 16 hectare de teren în localitatea Valea Măcrişului din judeţul Ialomiţa, în câmp, şi alţi 2.000 de metri pătraţi în sat. Din martie am început să construim. Tot ce vedeţi în curte a fost făcut de noi, manual, şi betonul a fost turnat de noi şi spaţiul de uscare a plantelor a fost ridicat de noi", spune mândru Andrei, arătând hala de uscare a plantelor şi două căsuţe în care locuiesc cei doi, în cea mai mare parte a timpului.

Staţiunile de cercetare, la pământ
Materialul săditor a fost cumpărat de la staţiunile de cercetare, care aveau înainte de 1989 şi câteva sute de soiuri, dar acum abia dacă mai au 3-4, după cum spune Gheorghe Barbu. "La Braşov, de exemplu, staţiunea se află în situaţia asta din cauză că au rămas fără teren, care este folosit acum în scopuri imobiliare", completează bărbatul. Seminţele cumpărate de la staţiunile de cercetare i-au costat 5 milioane de lei vechi kilogramul. "Dintre cele puse, numai tarhonul, rozmarinul şi măghiranul nu au mers bine. Mai toate varietăţile vin de lângă Mediterană şi sunt obişnuite cu ierni mai blânde, o probă pe care nu am trecut-o încă. Foarte bine a mers până acum busuiocul, care este cumpărat la pliculeţ, salvia, levănţica. Mai avem mentă românească şi un soi nemţesc, mult mai mentolat, adus de nişte cunoştinţe din Germania", adaugă tânărul fermier, care se laudă că este, din câte ştie, singurul cultivator de schinel sau cimbru vulgaris.

Dintre plantele crescute în ministaţiunea din curte, Andrei a dus pe câmp, în această primăvară, busuioc, isop, anghinare şi schinel, iar din 2010 vrea să mute şi gălbenelele şi nalba. "Pui răsad, îl uzi, îl scoţi, îl pui în câmp, îl uzi din nou, îl scoţi din câmp, îl pui la uscat, îl ambalezi şi îl vinzi", sintetizează în câteva cuvinte procesul lung prin care trec plantele de care a ales să se ocupe.

La concurenţă cu Pakistanul, China
Problemele cu care s-a confruntat? Preţurile foarte mici din afară şi lipsa ajutorului de la stat. Şi ar mai fi lipsa irigaţiilor din Bărăgan, pentru că, aşa cum spune Andrei, "secetă este peste tot, dar în timp ce ungurii o tratează cu irigaţii, românii merg la biserică şi se roagă să plouă".  

La export, piaţa plantelor medicinale şi aromatice vândute bulk se împarte în cele care se bazează pe forţă de muncă extrem de ieftină şi cele ce se bazează pe industrializarea producţiei. "România are doar câteva atuuri: zone din care se recoltează plante ce nu cresc decât în flora spontană şi care nu cresc în ţări cu forţă de muncă ieftină, cum ar fi China, India sau Pakistan şi plante care necesită multă forţă de muncă, însă preţul este prea mic pentru a fi importate de la distanţe prea mari", spune Andrei.

Tânărul fermier adaugă că pe termen lung ar vrea să meargă pe agricultură ecologică, dar primul impediment ţine de terenul care, deşi de 16 hectare, se află situat în 12 amplasamente. "În plus, în ţara noastră în acest moment nu există susţinere pentru produsele organice, iar piaţa este destul de mică. Deocamdată mă bazez pe ideea că vând un produs bun calitativ, că atunci când îţi faci un ceai din mentă, planta e verde şi nu un pliculeţ maro." Andrei Barbu îşi usucă plantele în hala recent construită, în spaţii aerisite, în strat subţire, pe scânduri de lemn.

De lucrat la câmp, în această primăvară şi vară au muncit mai ales Andrei şi tatăl său, dar şi câţiva oameni din sat. "Avem dezavantajul că ei lucrează la plante medicinale ca la porumb. Încercăm să-i convingem că este simplu şi mai profitabil să pună şi ei plante medicinale pe suprafeţe mici, dar nu reuşim. Munca este manuală, iar la unele plante este dificilă. Sămânţa de schinel, de exemplu, se scoate numai cu mâna dintre nişte ţepi foarte dureroşi, dar te obişnuieşti", spune Gheorghe Barbu.

Sprijin condiţionat de la stat
În ceea ce priveşte ajutorul de la stat, tânărul spune că a avut mai degrabă experienţe neplăcute. "Am vrut să aplic pentru Programul Naţional de Dezvoltare Rurală, pentru fonduri europene, dar am constatat că plantele medicinale nu sunt eligibile pentru fonduri europene." În primăvară s-a înscris la Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, în vederea plăţii unice la hectar aferente anului agricol 2009-2010. Asta după ce în prealabil s-a înscris şi în Registrul Fermelor, la primăria din localitate. Pentru programul "Tânărul fermier" însă mai poate aplica doar până în martie 2010, dar nu se ştie dacă va începe sesiunea până atunci. "Anul trecut îmi cereau să am un an vechime. Acum când am vechime e posibil să nu mă mai încadrez în timp", încearcă să explice Andrei birocraţia sistemului.

Până când va reuşi să acceseze fonduri europene, fostul IT-ist speră că va putea să scoată pe piaţă un produs finit, ambalat de el. Deocamdată a fost la un târg organizat de Muzeul Ţăranului Român, unde a vândut pliculeţe cu preţuri între 3 şi 6 lei. Un pliculeţ de busuioc, de exemplu, a fost 5 lei. "Pe un hectar de plante medicinale poţi obţine producţie de 1.000 de euro la fenicul, de exemplu, şi de maximum 15.000 de euro la nalbă", concluzionează Andrei.