Desalinizare pentru săraci

Realitatea este sumbră: unul din cinci oameni de pe glob nu are acces la apa potabilă, două persoane din şase trăiesc în mizerie. Patru mii de copii mor zilnic în zonele în care apa este infestată.

Realitatea este sumbră: unul din cinci oameni de pe glob nu are acces la apa potabilă, două persoane din şase trăiesc în mizerie. Patru mii de copii mor zilnic în zonele în care apa este infestată.

Apa, una dintre sursele vitale, a devenit astăzi la mare căutare în toate colţurile lumii. Aproximativ 25% din populaţia Planetei se confruntă cu lipsa apei. Deşi "secolul vitezei" a introdus o serie de tehnologii care să permită ridicarea standardelor de viaţă, tot mai multe regiuni ale Globului continuă să sufere din cauza încălzirii globale şi a efectelor acesteia. Africa – cel mai calamitat continent – se luptă de sute de ani cu seceta şi cu alte fenomene meteorologice care în alte părţi ale lumii sînt monitorizate şi ţinute sub control cu ajutorul tehnologiilor moderne. Între acestea, desalinizarea apei marine a ocupat, poate, primul loc. Pentru că omul a distrus treptat – şi continuă să o facă – resursele de apă dulce, tehnologiile de desalinizare au început să fie folosite la scară tot mai mare – Spania deţine, la ora actuală, aproximativ o mie de instalaţii de desalinizare, iar pe continentul european alte patru state se folosesc de această tehnologie pentru a aproviziona cu apă dulce în special agricultura. În prezent, în aproximativ 120 de ţări există fabrici de procesare a apei marine. Aceste fabrici sînt necesare în primul rînd populaţiilor din zonele aride. Potrivit unor estimări, desalinizarea va permite o creştere cu 16% pînă la 24% a necesităţii de apă dulce pentru zonele de coastă ale Chinei (În prezent, în China, producţia anuală de apă desalinizată depăşeşte zece milioane de tone). În Orientul Mijlociu, aproximativ 70% din apa dulce provine de la apa marină desalinizată. În Algeria a fost inaugurată anul acesta o astfel de fabrică – cea mai mare de pe continentul african. Dar la ce costuri! Nu toate ţările din "întunecata" Africă pot suporta financiar astfel de tehnologii. Deşi există şi soluţii ieftine – prin simpla fierbere a apei marine sau prin evaporarea la căldura solară – şi chiar dacă ecologiştii se opun tehnologiilor costisitoare de desalinizare, pentru că ele distrug ecosistemul oceanic, specialiştii se află într-o permanentă căutare a unor modalităţi eficiente din punctul de vedere al costurilor. Chiar dacă într-o regiune se află o instalaţie de desalinizare, apa rezultată trebuie transportată pe distanţe măricele pentru comunităţile din zonă, iar acest lucru implică resurse şi cheltuieli destul de mari pentru oamenii locului.

 
O metodă promiţătoare de desalinizare este cea a umidificării-dezumidificării aerului, prin care o baie de apă sărată este străbătută de un curent de aer fierbinte. Astfel, aerul este umidificat pînă la punctul de saturaţie. Curentul de aer este apoi răcit, ceea ce determină ca apa pură să se condenseze.

Behdad Moghtaderi de la Universitatea din Newcastle, Australia, spune că una dintre cele mai mari probleme a acestei tehnici este cantitatea relativ mică de apă pe care aerul saturat o poate susţine. Acest lucru înseamnă că aerul în cantităţi mari trebuie încălzit şi pus în circulaţie, iar procedura costă mult. Dar profesorul Moghtaderi sugerează folosirea hidrogenului sau a heliului pentru evaporarea apei.

Indienii, interesaţi de case ecologice

La Calcutta, în India, au început să apară ca ciupercile după ploaie casele eficiente din punct de vedere ecologic. Agenţia Naţională pentru Dezvoltare a Energiilor Regenerabile din Bengalul de Vest aplică tehnologia fotovoltaică în fiecare cartier nou construit în această regiune de est a Indiei. Complexul ecologic din Calcutta adăposteşte în prezent 25 de case. Fiecare dintre ele costă aproximativ 103.950 de euro (4,5 milioane de rupii).
 

Şcolarii şi preşedintele, la pădure

Aproximativ opt milioane de copaci au fost plantaţi, într-o singură zi în Mexic, în cadrul unei iniţiative guvernamentale. Preşedintele Felipe Calderon a participat cot la cot cu şcolarii şi voluntarii la plantarea celor 8,3 milioane de arbori într-o regiune aflată în nordul capitalei mexicane. Potrivit unor statistici, 26.000 de hectare de pădure sînt tăiate ilegal în fiecare an în Mexic.

Comisia de mediu, împotriva c.e.

Membrii Comisiei de Mediu din Parlamentul European au preconizat reducerea la 8%-10% a ponderii energiilor regenerabile, din care doar jumătate vor fi reprezentate de biocarburanţi. Între timp, Comisia Europeană şi-a exprimat speranţa ca responsabilii de la Bruxelles să adopte o directivă care să impună obligativitatea utilizării biocarburanţilor în transporturi  în proporţie de 10% pînă în 2020. Eurodeputaţii din această structură – prima comisie din cadrul

PE care face apel la modificarea obiectivelor stabilite în ianuarie de CE – au pledat, de asemenea, în favoarea stabilirii unui obiectiv intermediar de patru procente pentru energie regenerabilă pînă în 2015. Dintre cele patru procente, o cincime ar trebui să provină din alte surse decît biocombustibilii, transmite Agenţia France Press, citată de Mediafax.

Fosta URSS, în pericol de încălzire

Încălzirea globală va afecta Federaţia Rusă şi statele-sateliţi din jurul ei, se arată într-un raport al organizaţiei non-guvernamentale WWF şi al companiei britanice Oxfam. Potrivit documentului, pe cetăţenii fostei URSS îi aşteaptă zile negre din punct de vedere economic, social şi ecologic. Dacă însă ruşii şi vecinii lor vor lua măsuri imediate pentru îngrijirea mediului înconjurător, prognoza s-ar putea să fie mai optimistă. Raportul a fost dat publicităţii în ziua în care ţările G8 – Japonia, SUA, Marea Britanie, Rusia, Canada, Germania, Franţa şi Italia – au căzut de acord să înjumătăţească emisiile gazelor cu efect de seră pînă în anul 2050.