Deşertificarea, un mit?

Cifrele prezentate cu regularitate sînt alarmante. De la un an la altul, tot mai mulţi cercetători încearcă să găsească soluţii pentru a salva pamîntul de la degradare. Oamenii de ştiinţă spun că de vină sînt nu doar încălzirea climatică a Globului, ci şi mîna omului, care intervine tot mai mult în creaţia Mamei naturi.

Cifrele prezentate cu regularitate sînt alarmante. De la un an la altul, tot mai mulţi cercetători încearcă să găsească soluţii pentru a salva pamîntul de la degradare. Oamenii de ştiinţă spun că de vină sînt nu doar încălzirea climatică a Globului, ci şi mîna omului, care intervine tot mai mult în creaţia Mamei naturi.

Fenomenul deşertificării se produce în zonele de uscat în care pămîntul este deosebit de fragil, unde ploile sînt rare, iar clima aspră. Toate aceste condiţii sînt mai mult decît suficiente pentru ca solul să se distrugă – dacă este vorba de teren arabil, riscurile sînt cu atît mai mari cu cît se degradează stratul fertil şi se pierde capacitatea solului de a susţine recoltele, păşunile sau activităţile umane.

Ultimele studii arată că aproximativ 40% din suprafaţa Pămîntului destinată agriculturii şi creşterii animalelor este afectată de deşertificare. Statisticile sînt de-a dreptul uimitoare: 3,6 miliarde de hectare (din totalul de 5,2 miliarde) sînt afectate de ceea ce Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Combaterea Deşertificării numeşte degradarea terenurilor din cauza diferiţilor factori, inclusiv a schimbărilor climatice, precum şi a activităţilor umane.

EXEMPLE. Studii recente arată că 70% din suprafaţa uscată a Globului (procent echivalent cu 3,6 miliarde de hectare, dintre care 93% sînt reprezentate de păşuni) sînt predispuse deşertificării. Creşterea rapidă a populaţiei este direct proporţională cu necesitatea diversificării culturilor agricole şi a dezvoltării acestora. În China, necesarul de hrană s-a dublat în ultimii 30 de ani, oamenii fiind determinaţi să transforme zeci de hectare de teren în păşuni şi teren agricol. Disperarea este atît de mare încît un număr tot mai mare de fermieri chinezi se află astăzi în incapacitatea de a-şi mai lucra pămînturile, care nu mai pot susţine culturile.  

PREA PUŢINE SOLUŢII. Toate zonele lumii sînt mai mult sau mai puţin afectate de deşertificare, inclusiv regiunea mediteraneană, care ar putea cunoaşte o criză de apă şi alimente pe măsură ce schimbările climatice şi degradarea solului devin tot mai prezente. Terenurile degradate prin eroziune se pot reface, dar procesul este foarte lent, după cum estimează specialiştii. În primul rînd, este nevoie de o perioadă de aproximativ 500 de ani pentru a reface 2,5 de centimetri de sol. Furtunile de praf – de tipul celor întîlnite tot mai des în China ultimilor ani – reprezintă o problemă tot mai mare, în măsura în care ele afectează în mod direct sănătatea ecosistemelor. Norii groşi de praf ridicaţi din deşertul Gobi afectează o mare parte din China, Coreea şi Japonia, determinînd creşterea cazurilor de febră, tuse şi dureri de ochi în timpul sezonului uscat. La fel s-a întîmplat şi cu furtunile de praf formate în Sahara – în "călătoria" lor, ele au afectat recifurile de corali din arhipelagul caraibean şi au provocat probleme respiratorii la populaţia nord-americană.

Un raport al Organizaţiei Naţiunilor Unite arată că aproximativ un miliard de oameni (din 100 de ţări ale lumii) trăiesc astăzi în regiunile vulnerabile deşertificării. Alarmant este că în anul 2030 numărul acestora va creşte la cel puţin două miliarde, din care circa 700 de milioane numai în Africa.

STATISTICI

Nu mai putem ignora că 10% pînă la 20% dintre zonele uscate sînt deja degradate. Suprafaţa totală afectată de deşertificare este estimată între 6 şi 12 milioane de kilometri pătraţi. Efectele acestui fenomen se văd deja, iar unii cercetători susţin că dacă activităţile umane care duc la deşertificare vor fi oprite, zonele afectate îşi pot reveni. Deocamdată, statisticile nu sînt deloc optimiste: în Africa, cererea de apă a făcut ca Lacul Ciad să se micşoreze cu 95% din anii ’60, în Kazahstan, deşertificarea i-a determinat pe oameni să abandoneze 50% din terenurile agricole în ultimii 20 de ani, iar Sahara se întinde tot mai mult înspre Ghana şi Nigeria, cu o rată de aproximativ 3.500 de kilometri pătraţi pe an.

SOLUŢII EFICIENTE PENTRU ILUMINAT

Ingo Maurer, un designer de origine germană, a prezentat săptămîna trecută în SUA prima lampă comercială cu diode organice luminescente. Lampa de birou are forma unui copac de mărimi reduse, cu "ramuri" fosforescente şi subţiri, fiecare dintre acestea avînd 15 centimetri lungime, cinci lăţime şi trei milimetri grosime. Micuţele panouri fabricate de Osram Opto Semiconductors (o subsidiară a companiei germane Siemens) iluminează atunci cînd asupra celor doi electrozi de dimensiuni reduse (care înconjoară diodele) este exercitată o tensiune. Experţii apreciază că această tehnologie reprezintă următoarea etapă în dezvoltarea produselor de iluminat.

ACIDITATEA PACIFICULUI AMENINŢĂ VIAŢA MARINĂ

Apele care scaldă coasta de vest a Americii de Nord au devenit tot mai acide în ultima vreme. Potrivit unui studiu dat publicităţii săptămîna trecută, flora şi fauna marină sînt din ce în ce mai ameninţate de nivelul neaşteptat de ridicat al acidităţii în Oceanul Pacific. Aciditatea crescută – rezultată din procesul prin care dioxidul de carbon este absorbit în atmsfoeră – împiedică recifele de corali să-şi calcifice scheletul. O dată cu dispariţia recifelor se declanşează un lanţ al morţii – multe specii de animale marine depind de aceste celenterate.

CHINEZII FUG DIN CALEA APELOR

Oamenii de ştiinţă chinezi monitorizează cu atenţie nivelul apelor din aproximativ 35 de lacuri situate în vecinătatea regiunii zguduite, la 12 mai, de un cutremur devastator. Potrivit presei americane, chinezii care locuiesc în zonele unde apele rîurilor au fost blocate de copaci, case sau stînci căzute în timpul cutremurului, formînd ad-hoc lacuri, au fost evacuaţi de teama apariţiei inundaţiilor. "Barierele" care înconjoară aceste lacuri s-ar putea prăbuşi, eliberînd mii de litri de apă şi provocînd astfel daune uriaşe populaţiei. Măsura a fost luată în eventualitatea apariţiei unor noi cutremure, dar şi pentru că meteorologii au anunţat averse ploioase, susţin autorităţile provinciei Sichuan, unde cinci milioane de chinezi au rămas, la 12 mai, fără acoperiş deasupra capului.

NASA MĂSOARĂ CĂLDURA SOLARĂ

Oamenii de ştiinţă de la NASA au început să calculeze capacitatea Pămîntului de a reflecta lumina solară în spaţiu. Şi pentru aceasta Agenţia Spaţială Americană a creat 19 proiecte în lumea-ntreagă, dintre care două în Australia. Unul dintre acestea constă în amplasarea, pe un spaţiu care aparţie Centrului de Ştiinţă al Universităţii Monash din Melbourne, a unui cangur din carton. "Animalul" are 32 de metri lungime şi 18 lăţime şi este realizat din carton alb. Cercetătorii încearcă, prin măsurători efectuate din satelit, să analizeze cîtă căldură solară s-ar pierde dacă Terra ar fi acoperită cu un strat subţire de nori albi.