Fereastră spre cer

Observatorul astronomic "Amiral Vasile Urseanu": locul din care bucureştenii se pot uita la cer. Locul din care Cerul priveşte spre bucureşteni.

Observatorul astronomic "Amiral Vasile Urseanu": locul din care bucureştenii se pot uita la cer. Locul din care Cerul priveşte spre bucureşteni.

În centrul Capitalei există un punct unde cerul este mai aproape de oameni. Oricît ar părea de ciudat, nu este vorba de un loc încărcat de mistică, ci de un lăcaş al ştiinţei: Observatorul Astronomic "Amiral Vasile Urseanu". Un loc aparte, în care bucureştenii care doresc să arunce o privire în "laboratorul" Universului sînt bineveniţi.

MAREA ŞI ASTRELE. Foarte aproape de Piaţa Romană, pe Bulevardul Lascăr Catargiu, la numărul 21, există o casă deosebită. Pierdută într-un Bucureşti încă balcanic, asediat dramatic de zgîrie-nori, cocheta construcţie pare a fi silueta unei corăbii, naufragiate straniu pe asfaltul urbei. Imaginea de fantasmă maritimă este întărită de un segment al faţadei ornamentat cu imaginea sculptată a unui delfin care înoată purtînd pe spate un personaj mitologic. Este un edificiu deosebit, înălţat la începutul secolului trecut. Deasupra lui semisfera unei cupole se arcuieşte domol, îndreptînd spre cer o fantă îngustă ce poate fi deschisă doar dinăuntru. Acesta este Observatorul Astronomic "Amiral Vasile Urseanu". O instituţie publică botezată cu numele celui ce a înălţat-o. Care a fost într-adevăr amiral. Şi nu unul oarecare: Urseanu a fost un om de excepţie, de numele căruia sînt legate începuturile marinei româneşti moderne. Dar el a avut şi o a doua pasiune, care l-a urmărit toată viaţa: astronomia. Ştiinţă căreia i-a şi dedicat "templul" pe care l-a construit în centrul Capitalei.

UN "LUP DE MARE". Vasile Urseanu s-a născut la Bucureşti în 1848. Liceul l-a făcut la "Sfîntul Sava", apoi a plecat în Franţa la Şcoala Navală din Brest. S-a întors cu gradul de căpitan, iar în 1877, a participat la toate "episoadele" navale ale Războiului de Independenţă. Ulterior, a fost trimis în Anglia să supravegheze construcţia unor nave militare comandate acolo. Printre acestea s-a numărat şi bricul "Mircea" vasul şcoală care, de atunci şi pînă în zilele noastre, a format nenumărate generaţii de navigatori. Mai tîrziu, Urseanu a fost numit la comanda crucişătorului "Elisabeta". Cu el a străbătut Marea Mediterană, Oceanul Atlantic, Marea Nordului şi Marea Baltică, în cea mai lungă călătorie făcută pînă atunci de o navă română de război. Avansat contraamiral în 1898, a fost numit inspector general al porturilor şi navigaţiei, iar în 1912 a fost făcut viceamiral în rezervă.

PASIUNE DE O VIAŢĂ. Urseanu afirma că "Studiul aştrilor a devenit a doua mea pasiune, după marină". La 27 ianuarie 1908, a prezidat prima Adunare Generală a Societăţii Astronomice Române. În statutul acesteia se prevedea, între altele, înfiinţarea unui observator astronomic popular. Prevedere îndeplinită în primăvara anului 1910, o dată cu inaugurarea straniului edificiu din Bd. Catargiu, construit cu banii şi după proiectul amiralului. "Marina nu se face numai pe apă", spunea Urseanu. "Observaţiile asupra cerului trebuiesc făcute şi pe uscat. După cum vedeţi, mi-am construit casa în formă de yacht, cu cupolă de observator, ca în acelaşi timp, cînd fac observaţii, să am senzaţia că plutesc şi pe mare!". În "Yahtul" lui Urseanu, punctul cel mai înalt este cupola astronomică, de cinci metri diametru. Înăuntrul ei există un instrument binecunoscut astronomilor amatori: luneta Zeiss, care măreşte de 450 de ori obiectele cosmice pe care este focalizată. Odată fixată pe un corp ceresc, ea îl urmăreşte lent, datorită unui sistem de orologerie complicat, sincronizat cu mişcarea aparentă a bolţii cereşti. Vasile Urseanu a murit în 1926. După şapte ani, soţia lui a donat Primăriei Municipiului Bucureşti "yahtul" amiralului. De atunci şi pînă astăzi, ciudata clădire a avut diverse întrebuinţări. Dar, cel mai des, soarta sa a fost legată de astronomie.

ASTĂZI. Acum, clădirea îşi cam arată vîrsta, iar urmele lăsate pe faţa ei de colţii timpului sînt tot mai adînci. Autorităţile se tot laudă că o vor renova, dar pentru cultură nu sînt niciodată bani de ajuns. Totuşi, activitatea ştiinţifică continuă şi azi. Aşa cum şi-a dorit Urseanu, publicul pasionat, ori doar curios, vine ori de cîte ori se anunţă vreun fenomen astronomic deosebit. Oamenii vin la eclipse, dar şi ca să vadă Luna, planeta Marte, inelele lui Saturn ori galaxiile de la marginea Universului. Site-ul instituţiei menţionează existenţa unor instrumente cu mult mai noi decît "Zeiss"-u Amiralului. Şi cu mult mai performante. Deosebit de precise, cu ajutorul lor, pe Lună pot fi observate diverse forme de relief, înclusiv cratere cu diametrul de 700 de metri. Acelaşi site anunţă că bucureştenii interesaţi de studiul Soarelui pot veni în zilele de marţi, miercuri, joi şi vineri, între orele 14:00 şi 19:00. Cei care vor să vadă corpurile cereşti după lăsarea serii, pot veni acolo marţi, vineri şi sîmbătă între orele 19:00 şi 22:00.