Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
De zeci de ani, oamenii de ştiinţă au fost fascinaţi de descoperirea într-un templu aztec a unui schelet uman care purta în fiecare mînă cîte un fluier din lut în formă de craniu. Timp de 15 ani însă, nimeni nu a avut curiozitatea sau curajul să sufle în acele fluiere, iar, cînd acest lucru s-a întîmplat, fluierele au scos un sunet ţipător şi înfiorător, relatează Reuters, preluată de Yahoo News.
De zeci de ani, oamenii de ştiinţă au fost fascinaţi de descoperirea într-un templu aztec a unui schelet uman care purta în fiecare mînă cîte un fluier din lut în formă de craniu. Timp de 15 ani însă, nimeni nu a avut curiozitatea sau curajul să sufle în acele fluiere, iar, cînd acest lucru s-a întîmplat, fluierele au scos un sunet ţipător şi înfiorător, relatează Reuters, preluată de Yahoo News.
Roberto Velazquez, de meserie inginer mecanic, un pasionat al culturilor precolumbiene, este de părere că aztecii jeleau din aceste Fluiere ale Morţii înainte să fie sacrificaţi zeilor. Foarte mulţi ani, în încercarea de a recrea sunetele pre-columbiene, Velazquez a studiat cu atenţie, apoi a confecţionat sute de replici ale fluierelor descoperite în ruinele Mexicului. "Pînă acum ne-am privit strămoşii ca şi cum ar fi fost surzi şi muţi. Dar cred că fluierele sînt legate de ceea ce au făcut, de felul în care gîndeau", a declarat Roberto Velazquez, care călătoreşte în lungul şi în latul Mexicului pentru a examina instrumente nou-descoperite, unele datînd încă din 400 î.Hr. Acestea au forma unor animale sau a unor zeităţi. Fluierele aztece erau confecţionate din lut, pene de curcan, piele de broască şi au fost descoperite pe aproape toate siturile arheologice maiaşe. Arheologii sînt de părere că aşa-numitele Fluiere ale Morţii aveau scopul de a-l ajuta pe decedat să parcurgă drumul în lumea de dincolo, iar triburile le foloseau pentru a-i alunga pe duşmani. O altă ipoteză este aceea că unele instrumente precolumbiene reuşeau să creeze o stare de vis şi să trateze anumite boli. Un studiu avansat al fluierelor ar putea dezvălui cum pot influenţa anumite sunete bătăile inimii şi starea de conştienţă. "Din experienţa mea, cel puţin unele sunete prehispanice sînt mai mult distructive decît pozitive, altele evocă o stare de transă. Desigur, sunetele au fost folosite în multe culte, cum ar fi cele de sacrificiu, dar şi în ceremonii de vindecare", a declarat Arnd Adje Both, expert în arheologia muzicii prehispanice, primul care a suflat în fluierele din mîinile scheletului aztec.
S-A ÎNTORS ACASĂ DUPĂ 2.500 DE ANI
Un artifact vechi de 2.500 de ani s-a întors în Egipt după ce era să fie vîndut în cadrul unei licitaţii din Londra. Bucata de piatră, descoperită în 1969 într-un templu egiptean din Luxor, are gravată pe ea fragmente dintr-un text hieroglific pe şase rînduri şi un cartuş care aparţine unei regine egiptene. Potrivit purtătorului de cuvînt al Casei Bonhams, obiectul se află pe lista licitaţiei încă din luna mai, dar el a fost retras după ce experţii au descoperit că a fost furat. Autorităţile nu au descoperit pînă în prezent identitatea celui care intenţiona să scoată la vînzare preţiosul obiect, dar spun că artifactul se afla în stare bună.
LOCUITORI CANADIENI
O echipă de studenţi de la Universitatea din Calgary a descoperit la 120 de kilometri de oraş, în Cluny, un sat fortificat care datează dinaintea sosirii europenilor în vestul Canadei, relatează Science Daily. Pînă acum nu s-a mai descoperit un astfel de sat în cîmpiile canadiene. Cunoscut ca Satul Fortificat Cluny, situl arheologic din rezervaţia Siksika First Nation este vechi de peste 250 de ani şi reprezintă o enigmă pentru arheologi. Echipa de studenţi a descoperit unelte din os şi piatră, vîrfuri de săgeţi, oale şi mărgele care indică faptul că locuitorii satului ar putea fi descendenţi ai populaţiilor din regiunea Missouri, Statele Unite.
DESCOPERIRI NEAŞTEPTATE
O echipă de arheologi egipteni a descoperit în apropiere de Saqqara mai multe sicrie din lemn pictat, incluzînd şi unele din perioada domniei faraonului Ramses al II-lea, informează AFP. "Aceste sicrie au fost descoperite în mormintele unor oficiali din dinastiile a XVIII-a şi a
XIX-a", a declarat Zahi Hawass, directorul Consiliului Suprem al Antichităţilor din Egipt. "Unele sicrie colorate nedeschise datează încă din secolul al VI-lea î.Hr., iar altele chiar din timpul lui Ramses al II-lea", a completat Hawass. Conform spuselor lui Ahmed Said, conducătorul echipei de arheologi de la Universitatea din Cairo, mormintele mai adăposteau şi cîteva statui care îi reprezentau pe posesorii sicrielor.
STRĂMOŞI BUCATĂ CU BUCATĂ
Un fragment de mandibulă umană, vechi de 250.000 de ani, a fost descoperit în Serbia, informează Reuters. Această descoperire îi ajută pe arheologi şi pe istorici la reconstituirea migrării oamenilor preistorici dinspre Africa spre Europa. "Aceasta este cea mai veche mărturie că au existat oameni în această zonă în acele timpuri", a declarat pentru Reuters Mirjana Roksandic, profesor antropolog la Universitatea Winnipeg din Canada. Fragmentul cu trei dinţi a fost descoperit într-o mică peşteră din golful Sicevo, sudul Serbiei. Profesorul Dusan Mihailovic, conducătorul sitului de la Sicevo, este de părere că mandibula este pre-neanderthaliană, cu o vechime între 130.000 şi 250.000 de ani. A fost descoperită la o adîncime de patru metri, sub rămăşiţele unui sat neanderthalian. Deşi arheologii erau în căutarea unui neanderthalian, fericitul posesor al mandibulei ar putea fi homo erectus, primul tip de om care a adoptat mersul biped, care a apărut în Africa acum 1,8 milioane de ani.
UN VAST CIMITIR
Zecile de mii de schelete care încearcă să-şi găsească liniştea sub străzile Londrei au fost descoperite pentru prima dată cu ajutorul Muzeului Londrei şi al revistei The Times pe baza unei hărţi electronice. Această hartă are înregistrate peste 37.000 de schelete descoperite de muzeul din capitala engleză şi este accesibilă pe site-ul The Times. Scheletele cu cele mai impresionante poveşti vor fi expuse într-o colecţie la Londra. Cel mai macabru caz descoperit este cel al unei femei decedate în secolul al XIX-lea din cauza unui sifilis evoluat, al cărei craniul încă mai poartă cicatrice pe locurile în care boala a intra în oase. Un alt caz este cel al unui bărbat lovit în şira spinării de o suliţă sau o săgeată. Însă nu aceasta a fost cauza morţii. Ceea ce l-a omorît la vîrsta de 40 de ani a fost ciuma bubonică.
