Corespondenţă din Frankfurt
Jean Ziegler este, din 2002, raportor special pentru Dreptul la Alimentaţie al Naţiunilor Unite. Profesor de sociologie la Universităţile din Geneva şi Paris, a publicat numeroase eseuri de succes, printre care "Cei vii şi moartea" (1973); "Elveţia, aurul şi morţii" (1997); "Cavalerii crimei - noile mafii impotriva democraţiei" (1998) şi bestsell-urile mondiale: "Noii stăpăni ai lumii" (2002) şi "Imperiul ruşinii"(2005), publicat in Romănia la Editura Antet. In exclusivitate pentru Jurnalul Naţional, Jean Ziegler vorbeşte despre tarele lumii in care trăim.
- Manola Romalo: Publicul romăn v-a cunoscut in documentarul "We feed the world", turnat in Austria, Franţa, Spania, Brasilia şi Romănia (iulie 2005) de regizorul austriac Erwin Wagenhofer. In film comentaţi "perversitatea sistemului alimentar global", cum există de circa 30 de ani in Occident. Care sunt principalele elemente?
Jean Ziegler: Sistemul alimentar mondial este lovit de o absurditate principială. Cifrele sunt teribile: in 2006, in fiecare secundă un copil sub zece ani a murit in
lume, la fiecare patru minute o persoană şi-a pierdut vederea din cauza lipsei de vitamina A. Zilnic, 100.000 de oameni mor din cauza foamei sau de pe urma ei şi 854 de milioane de persoane sunt permanent sub-alimentate. Acelaşi raport "World Food Report" al FAO ("Food and Agriculture Organisation", ONU), arată că agricultura mondială ar putea hrăni fără probleme 12 miliarde de persoane, practic dublul populaţiei actuale. Concluzie? Foamea nu este o fatalitate. Un copil care moare acum, in timp ce eu discut cu dumneavoastră - sau in timp ce cititorul/cititoarea citeşte articolul - este asasinat! Ordinea lumii, aşa cum o trăim astăzi, ordinea capitalismului prădător, este nu numai ucigătoare dar in acelaşi timp absurdă. Ucide. Dar de acum inainte, ucide fără necesitate.
- Manola Romalo: In acest film de succes, directorul multinaţionalei Pioneer-Romănia, afirmă că peste căţiva ani agricultura romănească va pierde produsele sale gustoase. Ceea ce tocmai se intămplă. Marea distribuţie distruge producţia locală prin importuri masive de alimente la preţuri de dumping faţă de produsele locale. Ţăranii işi vănd terenurile agricole, tinerii pleacă să lucreze in străinătate. Cui serveşte acest tip de mondializare?
Jean Ziegler: Cert este că in Romănia, strategia societăţilor transnaţionale Pioneer şi Monsanto, principalele producătoare din lume de seminţe hibride, respectiv modificate genetic, a fost foarte abilă. Mai intăi guvernul romăn a acceptat să-şi văndă seminţele pe piaţa locală. Guvernul a dat chiar subvenţii ţăranilor ca să-şi cumpere seminţe modificate genetic, sub pretextul că recoltele de soia sau porumb MG vor fi mai rezistente faţă de pesticide. Ceea ce, intr-o primă fază, este adevărat. (Cu timpul, recoltele scad, iar cantitatea de pesticide trebuie mărită, n.r.). Prin urmare, ţăranii au cumpărat acest tip de seminţe noi. Dar in mod normal ţăranii din toată lumea - bunicul meu era ţăran pe platourile din munţii elveţieni - la fel ca ţăranii romăni care au o imensa pricepere practică, folosesc seminţele recoltei de anul trecut la semănăturile de primăvară.
- Manola Romalo: Cum se face de mii de ani...
Jean Ziegler: In intreaga lume. Numai că acum ţăranii vor utiliza seminţele recoltei precedente, deci grăne modificate genetic şi vor fi obligaţi să plătească o taxă pentru brevetele deţinute de Monsanto. Şi dacă nu plătesc, avocaţii de la Monsanto le fac procese. In Romănia incă nu au avut loc. Dar in Canada şi in Statele Unite, ţăranii care le-au pierdut au fost ruinaţi. Monsanto deţine şi aşa-zisa sămănţă "terminador", o sămănţă sterilă din care se produce o singură recoltă. Ţăranii nu mai au dreptul să-şi utilizeze grănele, de la un an la altul, iar din seminţe nu mai creşte nimic. Prin urmare trebuie să-şi cumpere noi seminţe la tarifele stabilite de Monsanto. Consecinţa imediată şi directă a introducerii generalizate a OMG-urilor in Romănia este strangularea financiară a ţăranilor. La Consiliul ONUG pentru drepturile omului, care apără şi dreptul la alimentaţie in lume, aveţi un romăn francofon şi cultivat, dl Doru Costea, ambasador, reprezentant permanent al Romăniei la ONUG şi la organizaţiile internaţionale cu sediul in Elveţia.
Statele suverane stau ca paralizate in faţa şarpelui globalizării neoliberale
- Manola Romalo: Intr-un capitol din eseul "Noii stăpăni ai lumii" descrieţi modul in care funcţionează instituţiile internaţionale: Banca Mondială, Fondul Monetar Internaţional, Organizaţia Mondială a Comerţului, care impun propriile reguli politicienilor statelor din intreaga lume. Care este legitimitatea acestor instituţii?
Jean Ziegler: FMI, Banca Mondială şi OMC sunt organizaţii mercenare ale oligarhiilor financiare internaţionale. Dubla lor strategie pe care incearca s-o impună in domeniul schimbului de mărfuri şi al capitalului, a datoriei externe, este privatizarea şi liberalizarea. Adică lichidarea capacităţii normative a statului şi disoluţia serviciilor publice. Ambele idei, bazate pe ipoteza că atunci cănd capitalul privat se va ocupa de serviciile publice, va exista o mai mare eficacitate. Ceea ce este absolut fals. Exemple sunt peste tot. De pildă in Anglia, unde căile ferate au fost privatizate şi accidentele se ţin lanţ.
- Manola Romalo: Toate serviciile s-au scumpit.
Jean Ziegler: Evident. Ideea care stă in spatele neoliberalismului pare la prima vedere destul de seducătoare. Se spune: libertate, libertate, libertate. Fără frontiere, fără suveranitate naţională, care nu fac decăt să stingherească libera circulaţie a mărfurilor, a serviciilor şi a capitalurilor. "De fapt, spun neoliberalii, este profund moral, pentru că fiecare persoană, fiecare ţară are aceleaşi şanse." Este exact ca şi cănd aţi afirma: organizăm un campionat intre Mike Tyson, campionul mondial de box, (1996) şi un şomer bengalez: "Ambii vor primi aceleaşi mănuşi de box, se află pe acelaşi ring, regulile sunt aceleaşi pentru amăndoi, timpul de luptă identic. Arbitrul este piaţa: să căştige cel mai bun!"
- Manola Romalo: Numai că forţa fizică a rivalilor este inegală din start.
Jean Ziegler: Intocmai. Se vede exact că nu poate să funcţioneze şi că este o minciună. Filozoful Jean-Jacques Rousseau (1712-1778) a scris in "Contractul social": "Intre cel slab şi cel puternic, libertatea este cea care oprimă şi legea, cea care eliberează."
- Manola Romalo: Spuneţi: avem nevoie de politică. Trebuie să facă legi pentru binele populaţiilor.
Jean Ziegler: Trebuie menţinută suveranitatea naţională şi acordată prioritate satisfacerii necesităţilor oamenilor. Pieţele trebuie liberalizate numai acolo unde nu distrug ţărănimea, nu distrug un sector public...
- Manola Romalo: Sau nu sărăcesc populaţiile.
Jean Ziegler: Bineinţeles. Dar FMI, Banca Mondială şi OMC transpun in realitate nebunia neoliberală in favoarea oligarhiei şi a societăţilor transcontinentale. Potrivit Raportului Băncii Mondiale din 2007, 500 dintre cele mai mari societăţi transcontinentale private (farmacie, chimie, automobile, metalurgie etc.) au controlat in 2006, 52 % din produsul mondial brut, adică peste jumătate din bogăţiile produse pe glob. Politicienii afirmă insă că există o singură autoritate in lume: "măna invizibilă a pieţei". Prin urmare, delocalizările făcute de exemplu de Siemens care inchide patru uzine in Germania pentru a le transfera in Taiwan şi in China - unde plăteşte salarii de mizerie din motive de profituri fabuloase - aceste delocalizări sunt "legile naturii"... Cu alte cuvinte, impotriva lor nu se poate face nimic. Veninul neoliberal care a intrat in majoritatea guvernelor, de la Berlin la Bucureşti, face ca statele care au incă instituţii suverane, să stea ca paralizate in faţa şarpelui globalizării neoliberale.
Peste tot in lume se deschid noi fronturi de rezistenţă
- Manola Romalo: In iulie, la summitul G 8 de la Heiligendamm, aţi participat impreună cu universitari din intreaga lume, cu membrii unor organizaţii neguvernamentale cunoscute, ca Greenpeace, la conferinţele alternative de la Rostock. Ce importanţă au aceste mişcări alternative mondiale pentru democraţie?
Jean Ziegler: Singura mare speranţă la ora actuală este naşterea unei societăţi civile planetare, a unei multitudini de mişcări sociale noi, din care fac parte femei, ţărani, tineri care in diferite colţuri ale lumii, deschid fronturi de rezistenţă. Acum două luni eram la Heiligendamm in cadrul antimanifestării summitului G 8, in spatele unui gard de sărmă ghimpată de 12 km. In mare se aflau militari, un vapor de război american şi elicoptere Apache etc. De partea cealaltă a gardului, 150 000 de persoane de toate vărstele şi categoriile sociale din 41 de ţări au partipat la seminarii şi au manifestat in mod paşnic. Romăni, maghiari, nemţi etc. au dat voce speranţei şi solidarităţtii pentru o justiţie socială in lume. Am participat la conferinţa de deschidere a contra-summitului, in catedrala Sfăntul Petre din Rostock. A fost foarte impresionant. Oamenii au cerut interdicţia organismelor modificate genetic, disoluţia FMI-ului, reducerea exporturilor de arme, lichidarea datoriilor din Lumea a III-a protecţia climei etc. In 2002, la Porto Alegre (Brazilia) s-a născut o forţă istorică nouă care se manifestează de atunci in toată lumea.
- Manola Romalo: In dezbaterea de idei ale acestor mişcări social-alternative, un număr foarte mare de intelectuali de renume internaţional ca Joseph E. Stiglitz, Noam Chomski, Susan George şi mulţi alţii, propun soluţii...
Jean Ziegler: Bineinţeles. Nu vreau să fiu arogant, dar cănd Joseph Ackermann, preşedintele Deutsche Bank (acuzat de deturnare de fonduri, a fost relaxat judiciar contra plăţii de 3,2 milioane de euro, n.a.) spune: "In această societate civilă sunt idealişti care nu cunosc realitatea", este un c...n! (Termen francez dificil de tradus...analog unui "cretin", n.r.) Să se uite la interlocutori, nu? Faptul că Joseph E. Stiglitz, laureat al Premiului Nobel, nu inţelege nimic in economia mondială sau că eu nu mă pricep la sociologia societăţtilor industriale, este grotesc.
- Manola Romalo: Şansa de viitor...
Jean Ziegler: Este opinia publică care conştientizează din ce in ce mai mult ordinea absurdă a lumii. Şi presa liberă.