Gagarin, eroul omenirii

În urmă cu 50 de ani, cosmonautul sovietic Iuri Gagarin a zburat pe orbita terestră. Primul om în spaţiu. Avea 27 de ani. Era relaxat înaintea lansării şi chiar glumeţ, se arată într-o transcriere dată publicităţii săptămâna trecută. În timp ce centrul de comandă de la Baikonour îi dădea sfaturi privind alimentaţia, Gagarin îşi făcea planuri despre câte ţoiuri de votcă să bea la întoarcere. „Ai în pachet dejunul, cina şi micul dejun”, îi spunea Serghei Korolev, părintele astronauticii sovietice. „Ai un cârnat, cuburi de zahăr şi dulceaţă la ceai. 63 de cuburi. O să te îngraşi. (...) Trebuie să mănânci tot”, îl pisa Korolev. „Mai ales cârnatul, ca să meargă cu votca”, i-a răspuns Gagarin, cu gândul la revenirea la sol. Câteva secunde mai târziu, cosmonautul schimbă subiectul: „Am plecat!”, a spus Gagarin imediat după ce motoarele s-au aprins. Timp de 108 minute, el a orbitat Pământul la bordul capsulei Vostok. La şapte ani după lansarea istorică, Gagarin a murit în împrejurări stranii larg dezbătute astăzi în unele cercuri. Primul om care a învins gravitaţia şi s-a ridicat pe orbita Pământului a fost un pionier, un erou de proporţii le­gendare şi o armă pe care propaganda sovietică a folosit-o abuziv pentru propriile interese.

Pentru apropiaţi, Gagarin a fost un om sensibil, cu suflet poetic, pa­sio­nat de Puşkin şi de Antoine de Saint-Exupéry; a fost soţul care i-a scris soţiei o scrisoare prin care o ruga să nu rămână singură dacă el nu se va mai întoarce din misiunea spaţială. Într-un interviu acordat ziarului britanic The Guardian şi citat de Agerpres, fiica lui Gagarin, Elena, vorbeşte despre un om atât de bine antrenat şi disciplinat fizic şi mental, încât putea să doarmă exact 40 de minute şi să se trezească la secundă, fără să aibă nevoie de un ceas deşteptător. Cosmonautul era „curios şi interesat de tot ce vedea în jur”; de altfel, el a făcut parte „dintr-o generaţie care a avut foarte puţine oportunităţi deschise”. Era pasionat de literatură – de Puşkin, de Tvardovski, de Ivakovski, de Lermontov, de Saint-Exupéry. Era dăruit familiei, mai spune Elena, amintindu-şi de un episod care a avut loc înainte de misiunea de la 12 aprilie 1961. „Mama ştia ce voia (el) să facă, iar la plecarea spre cosmo­dro­mul Baikonur tata i-a confirmat că urmează să zboare în spaţiu, dar, pentru a o proteja, nu i-a spus data când avea loc misiunea. I-a spus că zborul va avea loc câteva zile mai târziu, pentru a nu fi îngrijorată.”