Gena olfactivă

Oamenii de ştiinţă au reuşit să confirme că mirosurile corporale sunt specifice fiecărui mamifer în parte, la fel cum se întâmplă în cazul amprentelor, care sunt individuale, sau al informaţiei ADN.

Un studiu realizat de Centrul Monell din oraşul Philadephia, condus de biologul Gary Beauchamp şi publicat în presa de specialitate de peste Ocean, relevă faptul că fiecare mamifer are propriul său miros. Această confirmare i-ar putea ajuta pe anchetatori în identificarea autorilor unor cazuri de crimă, dar şi pe medici pentru a detecta diferite tipuri de cancer – de piele şi pulmonar – încă din faza incipientă, precum şi pentru diagnosticarea unor afecţiuni virale.

Remarcabila descoperire a fost rezultatul unui studiu menit să explice relaţia dintre regimul alimentar şi mirosul specific al fiecărui om. Iniţial, studiul a fost efectuat pe şoareci de laborator, cercetătorii reuşind să determine faptul că aceştia emană propriile lor mirosuri. În testele comportamentale, şoarecii au fost antrenaţi pentru a-şi folosi simţul mirosului în alegerea unor parteneri ale căror carcateristici genetice şi alimentare erau diferite. Potrivit autorilor, mirosul individual este determinat, în parte, de genele aflate într-o zonă genomică numită "complexul major histocompatibil" (MHC), zonă care joacă un rol foarte important în cadrul sistemului imunitar şi care se regăseşte cu precădere în majoritatea vertebratelor. Cercetătorii au folosit teste chimice pentru a examina substanţele din urina şoarecilor testaţi în laborator. Şoarecii examinaţi aveau MHC şi alimentaţie diferite. Rezultatele au arătat că mirosurile determinate genetic au persistat indiferent de hrana şoarecilor.

Informaţia mirosului personal este transmis, prin intermediul fluidelor corporale (urină şi transpiraţie, în care se regăsesc numeroşi compuşi chimici cunoscuţi sub denumirea de "compuşi organici volatili" sau VOCs), în mediul înconjurător. Fiecare dintre aceste fluide emană un miros caracteristic, la fel cum se întâmplă şi atunci când în alimentaţia noastră am inclus, de exemplu, usturoi într-o cantitate mai mare.

Jae Kwak, specialist în chimie la Centrul Monell, a declarat pentru publicaţia Live Science că această descoperire deschide calea construirii unor dispozitive care să detecteze mirosurile specifice ale oamenilor.