Henri Coandă, zburătorul

Fiu al generalului Constantin Coandă (președinte al Consiliului de Miniștri în perioada 24 octombrie - 29 noiembrie 1918) și al Aidei Danet (franceză cu rădăcini în Bretania), Henri a urmat cursurile Liceului Sfântul Sava din București. Doar trei clase însă, pentru că în ultimul an tatăl său, general de carieră, l-a transferat pe puști tocmai la Iași, la Liceul Militar. Tânăr visător și rebel, lui Henri i se pregătise, prin voința de fier a părintelui, o carieră în armată. De altfel, după finalizarea studiilor în Copou și obținerea gradului de sergent, Coandă junior a revenit în Micul Paris doar pentru a se înscrie la Școala de ofițeri de artilerie, geniu și marină. Anul următor, 1904, îl prinde tocmai în Germania, angrenat într-un regiment de artilerie de câmp. Este doar pretextul pentru a-și completa studiile superioare la Technische Hochschule (Universitatea Tehnică din Berlin-Charlottenburg).

Șef de promoție la Școala superioară de aeronautică din Paris

Captivat de tehnica aviaticii, de orice putea zbura prin voința omului, Henri Coandă realizează în 1905 un avion-rachetă pe care-l propune Armatei Române. Următorii ani (1907-1908) îi petrece la cursurile Universității din Liège, Belgia, și la Institutul tehnic Montefiore. În 1908 se întoarce în țară și e încadrat ofițer activ în Regimentul 2 de artilerie. Nu face mulți purici nici aici. De fapt, neliniștit, greu de încadrat în cutumele cazone, Henri abandonează cariera militară pentru a-și dedica viața cercetării în aeronautică. După o călătorie istovitoare cu automobilul pe ruta Isfahan - Teheran - Tibet, poposește în Franța, unde se înscrie la Școala superioară de aeronautică și construcții, abia înființată la Paris (1909). Anul următor, Henri Coandă finalizează aceste cursuri ca șef de promoție al primei generații de ingineri aeronautici. De-acum înainte, drumul copilului teribil din Carpați care visa să se înalțe spre cer cu viteza luminii are o singură direcție principală: zborul.

Primul zbor

Într-o scrisoare din 23 ianuarie 1964, adresată inginerului C. Gheorghiu, Coandă rememorează primul său zbor, nu tocmai reușit, și modul în care a evoluat cariera sa în urma acestuia: „Atunci când făcând prima mea încercare și necunoscând măcar cum trebuia să zbor, m-am ridicat fără să voi, prin accident. Nu se poate spune că am zburat, căci dacă aparatul s-a ridicat, chiar cam prea iute, n-a fost vina mea, de altminteri a alunecat pe o aripă și s-a prăbușit și a ars complet. Norocul meu că nu aveam nici capotaj, nici nu eram legat de scaun, așa că am fost aruncat afară și n-am ars. Ori după o astfel de prezentare nu a fost de mirare că nimeni n-a mai crezut în calculele mele și, bineînțeles, nimeni n-a mai vrut să mă ajute. Iar eu n-aveam decât datorii și nimic mai mult”.

Aviația Engleză Coandă-Bristol

Greu ca orice cale nebătută, dar nu imposibil de surmontat pentru un vizionar optimist precum Coandă: „Sunt convins, domnule inginer - scria în continuare Henri -, că dumneata vei înțelege câtă voință a trebuit să am și ce răbdare a trebuit să desfășor pentru a urmări lucrările în aeronautică. Dar pasiunea mea mi-a dat acea dorință de a continua și, deoarece reactorul era punctul tragic, iar cunoștințele mele în aeronautică (grație încercărilor mele pe o locomotivă, căci nu existau tuneluri aerodinamice pe atunci), mi-au permis să continui. Dar tot singur am găsit mijlocul să construiesc primul avion cu două motoare și l-am prezentat la concursul militar de la Reims. Nu l-am pilotat eu, căci eram în realitate prost pilot. Și Boutmy l-a luat și după o jumătate de cerc s-a prăbușit. Atunci nu mai era nicio soluție decât să mă expatriez din Franța în Anglia, unde anglo-saxonii au crezut în mine și am creat Aviația Engleză Coandă-Bristol. Trebuiește în viață să fii dârz și încăpățânat dacă ai certitudinea de a avea dreptate. Odată și odată vei avea norocul să asiști la realizarea ideii așa cum Niculae Teslea a realizat curentul alternativ în contra tuturor”.

Invențiile lui Henri

Dincolo de pasiunea pentru aviație, iscoditorul Henri Coandă a luat pulsul unor domenii extrem de diferite, de la cel ecologic, al construcțiilor și transporturilor până la cel artistic și medical. Redăm mai jos o parte din invențiile acestui neobosit căutător.

1910 - Dispozitiv pentru măsurători de portanță și rezistență la deplasarea în aer a diferitelor tipuri de suprafețe portante (profile de aripă) cu posibilitatea înregistrării valorilor pe diagrame pentru posibilitatea comparației și stabilirii profilului ideal - Dispozitivul era montat pe un vagon în fața unei locomotive, iar experimentele se desfășurau în mișcare, la o viteză de 90 km/h, pe linia Paris-Saint Quentin. A putut face apoi aceste determinări folosind un tunel de vânt cu fum și o camera fotografică de concepție proprie. Datorită acestor experimente a stabilit un profil de aripă funcțional pentru viitoarele sale aparate de zbor;

1911 - Aparat de zbor bimotor cu o singură elice - În Franța, la Reims, Henri Coandă a prezentat un aparat de zbor cu două motoare cuplate ce acționau o singură elice, unul putând fi oprit în timpul zborului; în același an, Henri construia sania cu reacție, un aparat dotat cu motor Gregoire de 30 CP, botezată Perce Neige (Ghiocelul). Sania a participat în ianuarie-februarie 1911 la concursul de sănii cu motor de lângă Sankt Petersburg;

1911-1914 - Aparatele de zbor Bristol-Coandă - În calitatea de director tehnic al Uzinelor Bristol, Henri Coandă proiectează mai multe aparate de zbor „clasice” (cu elice) cunoscute sub numele de Bristol-Coandă. În 1912 unul dintre ele câștigă premiul întâi la Concursul internațional al aviației militare British Military Aeroplane din Anglia;

1914-1918 - Aeronava Coandă-1916 - Henri Coandă lucrează la „Saint-Chamond” și „SIA-Delaunay-Belleville” din Saint Denis. În această perioadă proiectează trei tipuri de aeronave, dintre care cel mai cunoscut este Coandă-1916, cu două elice apropiate de coada aparatului. Coandă-1916 este asemănător cu avionul de transport Caravelle, la proiectarea căruia de fapt a și participat;

1921 - Bois ciment (ciment cu aspect de lemn) - Invenția unui nou material de construcție, folosit pentru decorațiuni (de exemplu, la Palatul culturii din Iași, ridicat în 1926, decorat în totalitate cu materialul inventat de Henri Coandă);

1926 - Dispozitiv de detecție a lichidelor în sol - În România, Henri Coandă a pus la punct un dispozitiv de detecție a lichidelor în sol. A fost folosit în prospectarea petroliferă;

1927 - Cisterna din beton - Pe fondul penuriei de metal, Coandă a realizat pentru companiile franceze din Golful Persic vagoane, rezervoare și șlepuri-cisternă din beton granitat pentru depozitarea țițeiului;

1928 - Blocul-piramidă - Alături de arhitectul francez J. Dupre, Coandă a pus la punct un proiect de locuințe civile de case multicelulare metalice, clădire concepută în forma unei piramide cruciforme. Imobilul avea 700 de apartamente, 100 de metri înălțime și 220 de metri latura la bază;

1930 - Efectul Coandă - Primele observații le face cu ocazia studierii primului avion cu reacție din lume, Coandă 1910. După ce avionul decola, Henri Coandă a observat că flăcările și gazul incandescent ieșite din reactoare tindeau a rămâne pe lângă fuzelaj. Abia după alți 20 de ani de studii (inclusiv ale altor savanți), inginerul român a formulat principiul din spatele așa-numitului efect Coandă, numit astfel de profesorul Albert Metral. Odată înțeles acest fenomen, Henri a conceput „ajutajele Coandă”, numite astăzi „ejectoarele Coandă”;

1935 - Aerodina lenticulară - La baza efectului Coandă a stat construirea aerodinei lenticulare, un aparat în formă de lentilă capabil să decoleze și să aterizeze pe verticală, să se mențină în aer într-un punct fix și să zboare cu viteze orizontale mari;

1954 - Sistem de desalinizare a apei de mare cu ajutorul energiei solare - Sistemul a fost testat în sudul Franței, la Londe les Maures, în 1954. A produs 1.600 de litri de apă potabilă provenită din apă de mare cu ajutorul energiei solare în doar 12 ore, folosind 6 metri pătrați de oglinzi solare;

1960 - Sistem de transport în tub - Sisteme pentru deplasarea substanțelor solide containerizate. Aceste containere erau ca niște pistoane aflate într-un cilindru-conductă, pistoane care se etanșau cu pereții conductei și care erau puși în mișcare printr-o diferență de presiune între față și spate, prin crearea unei depresiuni în față. Asta făcea ca aceste  containere să se deplaseze cu viteze fantastic de mari întrucât nu mai întâmpinau frecare din partea aerului, fiind propulsate de presiunea din spate (care putea fi chiar presiunea obișnuită a aerului). Se preconiza, astfel, ajungerea la viteze de 300, 400, 500 sau chiar 700 km/h în tuburi. Acest sistem ar fi permis și transportul de persoane, de exemplu între București și Ploiești, în doar 6 minute.

››› Vezi galeria foto ‹‹‹

140 de ani s-au împlinit în 7 iunie 2026 de la nașterea inginerului aeronautic Henri Coandă.

Trebuiește în viață să fii dârz și încăpățânat dacă ai certitudinea de a avea dreptate. - Henri Coandă

1969 a fost anul în care Henri Coandă a revenit definitiv în România, fiind învestit director al Institutului de creație științifică și tehnică (INCREST).

1970 este anul în care Henri Coandă a devenit membru al Academiei Române.

86 de ani a trăit Henri Coandă.

Sursă foto: Arhiva Națională a României.

Citește pe Antena3.ro

Imagini șocante cu o femeie care își bate fiica pe stradă, la Constanța. Când trecătorii intervin, le strigă: „Luați-o și creșteți-o!”