Iluzii genetice

Denumirea mitologică a himerei (bestie cu trei capete – leu, capră şi balaur sau şarpe) a fost preluată, o dată cu dezvoltarea geneticii, pentru a defini o fiinţă vie "posesoare" a cel puţin două seturi distincte de ADN.

Himerele sunt organisme formate din două perechi de "părinţi", adică din patru celule parentale ce dau două celule fertilizate sau chiar embrioni primitivi care fuzionează înainte de a lua forma finală. Fiinţa rezultată în urma acestei uniuni este, practic, un amestec de ţesuturi, fiecare dintre acestea având câte un set de celule cu caracter specific.  

CAZUISTICĂ. O himeră umană are, de cele mai multe ori, "doar" două seturi de material genetic apropiat, aşa cum sunt ADN-urile unei perechi de gemeni. De fapt, această structură genetică se obţine în urma unei contopiri a două tipuri de ADN în prima etapă de formare a progeniturilor. Astfel, doi gemeni devin un singur făt, având două tipuri de material genetic.

BLASTOCISTUL. Dacă fătul are două seturi de celule, de ce nu se nasc oameni cu două capete şi patru braţe? Răspunsul constă în procesul de contopire a celulelor suşă embrionare, proces care începe extrem de devreme, aproape imediat după formarea zigotului. Toate celulele dintr-un ou fecundat sunt iniţial la fel, astfel că ataşarea "nou-venitelor" nu reprezintă un impediment. Zigotul porneşte de la o singură celulă care se divide, cele două celule rezultate împărţindu-se în patru, până când, după atingerea pragului de 100, se transformă într-o "bilă" de celule denumită "blastocist". Masa celulară interioară a blastocistului este formată din celule suşă embrionare pluripotente, care se pot transforma în viitor în orice tip de ţesut. Himera se formează înainte de dezvoltarea acestor celule embrionare, deoarece nu există nici sistem imunitar care să poată respinge materialul genetic străin.

TESTUL ADN. Geneticienii nu ştiu cu siguranţă câte himere există printre fiinţele umane, deoarece aspectul majorităţii acestor oameni nu diferă de cel al persoanelor obişnuite. Diferenţele sunt, cel mai adesea, descoperite la testarea ADN-ului. Acesta a fost cazul unei femei din SUA care, în urma analizelor efectuate pentru un transplant de rinichi, a descoperit că doi dintre cei trei fii ai săi nu corespundeau din punct de vedere genetic cu ea, deoarece femeia era o himeră. Altfel spus, din perspectiva genetică era recunoscută paternitatea, dar nu şi maternitatea.

Există şi cazuri în care himerele pot avea ochii diferit coloraţi – în situaţia în care un embrion are, de exemplu, date genetice pentru culoarea căprui, iar cel de-al doilea pentru cea albastră. Dacă o himeră a fost concepută dintr-un embrion masculin contopit cu unul feminin, există riscul ca fătul cu două seturi de ADN să fie hermafrodit. Cazurile sunt însă extrem de rare. Interesant este faptul că şi o fiinţă obişnuită poate deveni himeră în urma unui transplant de măduvă. Deoarece celulele suşă din măduva osoasă produc celule de sânge, după un transplant, celulele sangvine ale beneficiarului de măduvă nu vor avea acelaşi ADN cu cel al organelor şi restului corpului.

VARIAŢIE
Himera genetică a fost descoperită şi creată iniţial în laboratorul zoologic, fiinţa având la final mai multe "populaţii" de celule distincte din punct de vedere genetic şi originare din zigoţi diferiţi. Există însă şi cazul în care celulele diferite se dezvoltă din acelaşi zigot, situaţie în care fenomenul este denumit "mozaicism genetic". Mozaicul genetic este extrem de util pentru studierea sistemelor biologice şi poate fi creat, intenţionat, într-o serie de organisme-model din laborator.