J. D. van der Waals - Premiul Nobel pentru Fizică 1910

Johannes Diderik van der Waals s-a născut în noiembrie 1837 în casa lui Jacobus van der Waals şi a Elisabethei van der Burg. Imediat după încheierea ciclului educaţional de bază s-a angajat ca profesor la o şcoală din localitatea natală.

Johannes Diderik van der Waals s-a născut în noiembrie 1837 în casa lui Jacobus van der Waals şi a Elisabethei van der Burg. Imediat după încheierea ciclului educaţional de bază s-a angajat ca profesor la o şcoală din localitatea natală. Nu cunoştea limbile clasice, aşa că nu putea participa la examinările universitare. Totuşi, în timpul liber a urmat cursurile Universităţii din Leyden, între anii 1862 şi 1865.

ŞANSĂ. O nouă lege, aplicată în cazul facultăţilor de ştiinţe, care ridica bariera impusă de limbile clasice şi de educaţia superioară, l-a ajutat pe Van der Waals să-şi continue studiile şi, mai târziu, să-şi obţină doctoratul la Universitatea din Leiden. O dată cu teza de doctorat “Despre continuitatea stărilor gazoase şi lichide”, Van der Waals şi-a început cercetările ştiinţifice şi şi-a construit renumele de fizician. În această teză a derivat pentru prima dată ecuaţia stării ce-i poartă numele. În 1876 o nouă lege a transformat Athenaeum Illustre din Amsterdam în Universitatea din Amsterdam, iar Van der Waals a primit primul său post de profesor de fizică.

FAIMĂ. Alături de Hugo de Vries şi Jacobus Henricus Van’t Hoff, câştigător al Premiului Nobel în 1901, a participat la construirea faimei universităţii. În ciuda numărului mare de oferte de posturi profesorale la alte universităţi, a rămas fidel celei din Amsterdam. De-a lungul vieţii a primit un mare număr de onoruri şi distincţii, dintre care trebuie menţionat doctoratul onorific de la Cambridge. A fost membru onori­fic al Academiei Regale de Ştiinţe din Belgia, al Academiei Regale Irlandeze, al Societăţii Chimice din Londra şi al Societăţii Imperiale a Naturaliştilor din Moscova.

Ecuaţia de stare

Van de Waals este cunoscut pentru cercetările efectuate în domeniul ecuaţiei stărilor gazelor şi lichidelor, care descrie relaţia dintre presiune, volum şi temperatura fluidelor. Lucrarea sa de doctorat a oferit un model în care fazele lichide şi gazoase ale unei substanţe se întrepătrund continuu. A demonstrat că cele două stări sunt de aceeaşi natură. În teoria sa, van der Waals a presupus nu numai existenţa moleculelor, dar şi faptul că au o formă finită şi se atrag. Forţa intermoleculară a fost denumită “Forţa Van der Waals”. A doua mare descoperire a lui Van der Waals a fost “Legea stărilor”, care arată că, după măsurarea temperaturii, presiunii şi a volumului după valorile lor cri­tice, se obţine o ecuaţie de stare generală, aplicabilă tuturor substanţelor. În ultima parte a muncii sale de cercetare, Van der Waals a fost influenţat foarte mult de lucrările lui James Maxwell, Ludwig Boltzmann şi Willard Gibbs. În anul 1910 a primit Premiul Nobel pentru Fizică, pentru descoperirea ecuaţiei de stare a gazelor şi lichidelor.

CV

Data naşterii

23 noiembrie 1837

Locul naşterii

Leyden, Olanda

Carieră

1864 – pro­fesor la o şcoală din Deventer;

1866 – se mută ca profesor la o şcoală din Haga, unde ajunge ulterior director;

1873 – obţine doctoratul în fizică, la Leiden, sub îndrumarea lui Pieter Rijke;

1890 – publică primul tratat asupra teoriei soluţiilor binare;

1910 – este laureat al Pre­miului Nobel pentru Fizică;

8 martie 1923 – moare la Amsterdam.

Urmaşi

În 1864, Van der Waals s-a căsătorit cu Anna Magdalena Smit, care i-a dăruit trei fiice şi un fiu. Dintre fiice, Jacqueline Elisabeth a devenit profesoară de istorie şi o cunoscută poetă, iar Johanna Diderica a urmat cariera de profesoară de engleză. Fiul, Johannes Diderik van der Waals Jr, a mers pe urmele tatălui, ajungând profesor de fizică la Universitatea din Groningen între 1903 şi 1908, apoi preluând de la tatăl său catedra de fizică de la Universitatea din Amsterdam.