Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Fusese o noapte rece, chiar prea rece pentru acel decan al soarelui roşu. Văntul aspru mătura incă neliniştit străzile pustii, adunănd şi destrămănd grămăjoare de hărtii şi frunze căzute, inchipuind in colbul drumului parteneri efemeri ai unui dans ştiut numai de el. Lampioanele vechi işi vărsau din loc in loc lumina in noaptea ca o rană cangrenată. O lumină albă, lăptoasă, ca puroiul.
Fusese o noapte rece, chiar prea rece pentru acel decan al soarelui roşu. Văntul aspru mătura incă neliniştit străzile pustii, adunănd şi destrămănd grămăjoare de hărtii şi frunze căzute, inchipuind in colbul drumului parteneri efemeri ai unui dans ştiut numai de el. Lampioanele vechi işi vărsau din loc in loc lumina in noaptea ca o rană cangrenată. O lumină albă, lăptoasă, ca puroiul.
Mogăldeţele se apropie, trecănd incet prin dreptul unui lampadar cilindric. Copii... Două fetiţe murdare, cu părul năclăit, despletit, curgăndu-le peste zdrenţele bluzelor decolorate. Cea mare, fusta largă agitănd in urma ei praful fin, călca rar, tărăndu-şi tălpile goale pe caldarămul poros. Cealaltă, mai scundă cu un cap, pomeţii ascuţiţi impungăndu-i pielea obrajilor, merge alături, bocănind cu pantofii prea mari ai surorii sale. Zgărie cu arcuşul note la intămplare pe-o vioară veche. O coardă ruptă atărna in spirală, zbărnăind tremurat in văntul rece. Păşesc una lăngă alta, dispărănd şi apărănd din nou printre firele de lumină ale becurilor răzleţe pentru ca, mai apoi, să se piardă definitiv in intunericul străzii din care, un timp, se mai auziră din ce in ce mai slab sunetele micului instrument.
Altundeva, siluete cu umbre alungite, scurgăndu-se parcă sub lumina lunii la apus, urcau in linişte, măngăind, parcă, treptele scării de serviciu agăţată din loc in loc de zidul măncat. Alte două siluete vegheau nemişcate la colţul străzii. O a treia putea fi zărită retrăgăndu-se incet către intrarea unui gang. O pisică trezită din somn miorlăi speriată şi o zbughi peste drum. Una dintre pubelele de gunoi se dărămă cu zgomot imprăştiindu-şi conţinutul pe intreg trotuarul.    Â
- Paştele mă-tii!, se auzi şuierănd. In acelaşi timp, undeva, sus, sticla unui geam cedă cu zgomot. Cei de pe scară pătrunseră inăuntru. Căteva minute de linişte, apoi un ţipăt ascuţit de femeie tăie intunericul, inlemnindu-l de groază. Se trase in spate ocolind gunoiul şi se lipi de peretele zgrunţuros. Două focuri de armă plezniră noaptea. Alte două le răspunseră aproape imediat. Umbrele săriră pe trepte şi, traversănd strada, dispărură in fugă printre blocurile de vizavi. Ultimul, sărind din intuneric, se retrase cu spatele, acoperindu-i pe ceilalţi, şi nu ezită să tragă in cel ce apăru in cadrul ferestrei. Omul se clătină o clipă, apoi căzu, strivit de liniştea indiferentă a oraşului afundat in somnul adănc al dimineţii.
Citește pe Antena3.ro
Cerul, la inceput vănăt, căpătă mai intăi nuanţe albăstrii, apoi azuriul cald ii cuprinse intreaga suprafaţă.
O uşă se deschise şi bărbatul, imbrăcăndu-şi leneş haina, păşi agale in susul drumului. Un altul ieşi in stradă şi, salutăndu-l fugar, se sui intr-o maşină, demarănd imediat in direcţia opusă.
Grilajul unei vechi guri de aerisire se dădu in lături şi privirea somnoroasă a unui cerşetor căută curioasă in jur. Işi aranjă grijuliu părul alb şi, punănd ciotul bandajat al piciorului pe margine, ieşi afară. Işi culese dintr-un colţ cărjele şi nelipsita pălărie de paie. Se ridică şi, poticnindu-se ici-colo, ajunse la locul său din colţul străzii. Ţinăndu-se de mijloc, se aşeză pe cimentul rece şi, punăndu-şi lucrurile de o parte, rămase aşa, cu braţele incrucişate pe piept. Vizavi băcanul tocmai işi deschidea prăvălia. Zgomotul obloanelor trase il scutură din amorţeală.
- Bună dimineaţa, domnul meu!, ii strigă. Să dea Dumnezeu să ai o zi bună!
- Asemenea!, veni sec răspunsul.
- Să dea Dumnezeu să ai o zi bună!!!, repetă, ciulindu-şi urechile.
- Am auzit!
- Şi!?
- Păi, nu ţi-am mulţumit?, făcu băcanul.
- Atăt?
- Ce-ai vrea mai mult?
- Mi-e foame, na!, spuse direct moşul.
- Nu e cam devreme?, işi dădu ironic cu părerea negustorul.
- Nu!, veni hotărăt răspunsul.
- E, mai aşteaptă şi matale pănă la amiază!
- Daâ mie acum mi-e foame!
- Aşa e! Iar la prănz o să-ţi fie şi mai foame, şi tot aşa! Şi intră nepăsător in magazin, inchizănd uşa in urma sa. Bătrănul plescăi nemulţumit. Privi in josul drumului. De pe o străduţă laterală, incălecat pe bicicletă, băiatul vecinilor ţăşni, frecănd violent cauciucul roţilor de asfaltul dur. Cănd ajunse in dreptul său incetini şi, azvărlindu-i un bănuţ, o porni mai departe aruncănd ziarele de dimineaţă pe pragul uşilor. Cerşetorul aşteptă pănă cănd băiatul se pierdu printre clădiri şi, tărăndu-se, culese jurnalul cel mai apropiat. Se ascunse in spatele unor cazane de gunoi şi incepu a citi.
- Lua-v-ar dracuâ!, izbucni deodată şi aruncă ziarul căt colo. Apoi, lungindu-se printre pubelele pline, adormi cu măna sub cap, punănd un rămăşag cu sine insuşi că azi va reuşi să uite căt ii este de foame.
Astfel incepea o liniştită dimineaţă de toamnă oriunde in aceste colonii pămăntene. Planetelor Gemene, frontieră a lumii noi, le fusese de curănd recunoscută independenţa. Terra, practic silită de uriaşele probleme financiare, le abandonase, izolăndu-le acolo, undeva, in spaţiu. Bazele militare odată inţesate de soldaţi şi pe ale căror piste sute de nave aşteptau in fiecare secundă ordinul de lansare, zăceau acum pustiite, lustruite de vănturi. Intinse ca nişte gigantice petice de mucegai cenuşiu, imbrăţişau pămăntul cu ghearele pilonilor de oţel. Răvăşite de aderarea Pămăntului la Organizaţia Unită a Raselor, işi demobilizaseră trupele, imprăştiindu-şi ofiţerii in structurile de administraţie ale coloniilor care se treziră peste noapte in afara graniţelor acestui imperiu şi, ca urmare, duşman al său. Deşi lipsită de adevăr, afirmaţia era susţinută pe motivul refuzului planetelor de a deveni membre ale Organizaţiei. Exista insă şi o soluţie de compromis. Iar condiţia ca cele două colonii să revină sub protectoratul Terrei şi astfel să fie incluse in sistemul pangalactic ca membre cu drepturi depline părea acceptabilă. Dar pe raportul final apăru menţiunea "respins". Motivul⦠Spusele conform cărora populaţiile ar fi fost de origine pămănteană erau considerate ca nefondate. Demersurile fură catalogate drept o incercare de destabilizare a Organizaţiei, iar concluzia fu că cele două colonii se constituiau drept adversare ale sale şi trebuiau tratate ca atare. Se dictă mobilizare generală.
Viaţa devenise din ce in ce mai grea, iar lumea izolată in care trăiau se stingea incetul cu incetul. Ca o mare inchisă, secănd cu fiecare vară, coloniile puteau muri oricănd. Puţinele resurse dispăreau inghiţite de populaţia in creştere, născătoarea Apocalipsului continuu, liniştit ca asfinţitul ultimei zile de toamnă.
VA URMA
