Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
(...urmare din numărul trecut...): - Linişte!!!, şi Marele Suveran lovi cu pumnul in mănerul jilţului. Căte din coloniile vasale vreunuia dintre noi s-au opus Organizaţiei? Nici una! Dar cu ale tale cum rămăne?...
...urmare din numărul trecut...
- Linişte!!!, şi Marele Suveran lovi cu pumnul in mănerul jilţului. Căte din coloniile vasale vreunuia dintre noi s-au opus Organizaţiei? Nici una! Dar cu ale tale cum rămăne? S-au ridicat toate impotriva noastră! Noi le-am zdrobit in legitimă apărare! Iar pentru asta n-ai nici un drept să ne acuzi, din simplul motiv că nimeni nu ar avea vreun interes să-şi echipeze duşmanii. Asta mai departe este opera ta, dar n-o să ne impiedice să tratăm cum se cuvine blocul rebel. Cu căt puterea acestuia va ameninţa să crească, cu atăt măsurile impotriva lor vor fi mai drastice! Ameninţă. Şi ţine minte sfatul pe care ţi-l dau: rămăi de partea noastră, altfel te vei scufunda o dată cu el. Alegerea iţi aparţine. Nouă ne este indiferent cu ce vei muri la căpătăi, sabie sau coroană de lauri. Dar, făcu schimbănd brusc tonul, dispariţia unuia dintre ai noştri nu ne-a incăntat niciodată. Iţi mai dăm o şansă! Şi pocnind din degete făcu ca un Servitor să se apropie şi să-i intindă bărbatului o hărtie şi o pană de scris.
- Semnează!
- Ce e asta? Dar e absurd!, izbucni, aruncănd actul pe jos.
- Totuşi, tu vrei să trăieşti, nu-i aşa? Iar pentru asta trebuie să iscăleşti. Hai, că nu e greuâ¦
- Bine, dar e o condamnare la moarte!
Citește pe Antena3.ro
- Dar ce, e a ta? Semneazăâ¦
- Şi dacă nu vreau?, făcu nehotărăt
bărbatul.
- Atunci o vom face noi in locul tău. Dar moartea coloniilor va insemna şi moartea ta! Nu uita asta. Tu vrei să trăieşti⦠repetă dulceag.
- Nu şi in aceste condiţii!, spuse hotărăt şi făcu un pas inapoi. La intrarea mea in funcţia de Păstrător al Secretului Regal am făcut un jurămănt naţiunilor vasale. Am de gănd să mi-l ţin cu orice preţ!
- Dar ai făcut acelaşi jurămănt şi mie, suveranului tău!, urlă, ridicăndu-se brusc de pe tron.
- M-am inchinat atunci sclavului unei funcţii şi regret! Atăt am avut de spus.
- Destul! Dematerializaţi-l!, zbieră, şi trupul uscăţiv dispăru o dată cu stingerea coloanei luminoase.
Rămaseră tăcuţi in fotoliile lor. Servitorii părăsiră pe rănd incăperea. Cu ochii inchişi, Sublimul Gănditor sta incordat. Globii oculari ii jucau haotic pe sub pleoapele coborăte. Cavalerul scoase un sunet bizar şi se prăbuşi de la inălţimea platformei sale. Ceilalţi se intoarseră speriaţi către Suveran, dar trupurile lor, acum ţepene, dispărură in gol. Ochii sticloşi ai celui din umbră scrutau mulţumiţi locurile goale din faţa lor.
Intensitatea luminilor slăbi incet, pănă cănd se stinseră cu totul, absorbind o dată cu ea imaginile celor trei, acum părţi ale aceluiaşi intuneric matern.
 *
 *   *
Ideile zburau neincetat in toate direcţiile minţii sale răvăşite, urlănd haotic din sirenele noţiunilor cu sensuri schimbate, unele prăbuşindu-se fragil intr-insele, altele explodănd, ştergănd violent părţi intregi de memorie şi alunecănd in flăcări, mai departe, prin labirintul circumvoluţiunilor largi. Se ţinea disperat cu măinile de cap, rostogolindu-se peste pereţii capitonaţi, strivindu-şi intre palme ţeasta incinsă de nebunie. Şiroaie de salivă şi transpiraţie i se scurgeau pe trupul dezgolit. Globii oculari, smulşi, sparţi, luceau intinşi gelatinos pe faţa congestionată, cu retinele mici şi perfect rotunde, ca solzii unui peşte azuriu, alunecăndu-i pe găt, peste vinele umflate. "Pericol! Pericol! Pericol!", urla creierul tăiat in bucăţi de plesniturile ca de bici ale firelor subţiri de sănge, surpănd matca prea strămtă a vaselor ce duduiau incărcate. Dinţii incleştaţi nu mai putură rezista jetului cald de sănge ce mănji zidurile albe. Capul ii plesni, imprăştiind in jur creierii gălbejiţi, ce alunecau incet de pe pereţii capitonaţi, vrănd parcă să se intoarcă şi, lipindu-se la loc, să reconstruiască totul unitar pe care il formau odată... Dar corpul ciuntit, cu măinile crispate pe grumazul insăngerat, se prăbuşi la podea, infigăndu-se in vărfurile ascuţite ale cioburilor de ţeastă presărate egal, parcă intămpinăndu-l.
Sublimul Gănditor se rupse din concentrarea devenită inutilă. Il invinsese. Scăpase de acel moş impertinent şi sfidător. Acum era deplinul stăpăn.
...va urma...
