Karl Landsteiner: Premiul Nobel pentru Medicină 1927

Karl Landsteiner s-a născut la Viena în iunie 1868. Tatăl său, Leopold Steiner – un cunoscut jurnalist, s-a stins din viaţă cînd Karl avea numai 6 ani. A crescut foarte ataşat de mama sa, Fanny Hess, căreia i-a purtat recunoştinţă întreaga viaţă, păstrîndu-i masca mortuară agăţată pe unul dintre pereţii căminului său. După finalizarea primilor ani de şcoală, a decis să urmeze Medicina la Universitatea din Viena. Şi-a început cercetările biochimice încă din timpul facultăţii şi, o dată cu absolvirea, în 1891, şi-a publicat prima lucrare, care aborda influenţa dietei asupra cenuşei din sînge. Pentru a dobîndi mai multe cunoştinţe în domeniul chimiei, a petrecut următorii cinci ani studiind în laboratorul lui Arthur Hantzsch la Zürich şi al lui Emil Fischer la Wurzburg.

Karl Landsteiner s-a născut la Viena în iunie 1868. Tatăl său, Leopold Steiner – un cunoscut jurnalist, s-a stins din viaţă cînd Karl avea numai 6 ani. A crescut foarte ataşat de mama sa, Fanny Hess, căreia i-a purtat recunoştinţă întreaga viaţă, păstrîndu-i masca mortuară agăţată pe unul dintre pereţii căminului său. După finalizarea primilor ani de şcoală, a decis să urmeze Medicina la Universitatea din Viena. Şi-a început cercetările biochimice încă din timpul facultăţii şi, o dată cu absolvirea, în 1891, şi-a publicat prima lucrare, care aborda influenţa dietei asupra cenuşei din sînge. Pentru a dobîndi mai multe cunoştinţe în domeniul chimiei, a petrecut următorii cinci ani studiind în laboratorul lui Arthur Hantzsch la Zürich şi al lui Emil Fischer la Wurzburg.

REVENIRE. După ce s-a întors la Viena, Landsteiner şi-a reluat studiile la Spitalul General, iar în 1896 a preluat postul de asistent la Institutul de Igienă, sub îndrumarea profesorului Max von Gruber. Aproximativ în această perioadă a început să-şi dezvolte interesul pentru mecanismul imunităţii şi natura anticorpilor. Din 1898, timp de 10 ani, a fost asistentul profesorului Anton Weichselbaum la Departamentul Universitar de Anatomie Patologică din Viena.

FIRE. De-a lungul carierei, a făcut cercetări şi în alte domenii şi a ales să rămînă activ în viaţa ştiinţifică pînă la sfîrşitul vieţii. Avea o fire pesimistă şi a ales să rămînă departe de oameni şi mai apropiat de cercetările de laborator. Sfîrşitul l-a găsit acolo unde şi-a petrecut majoritatea timpului: la 24 iunie 1943 a suferit un atac de cord în laboratorul Institutului Rockefeller din Statele Unite şi a încetat din viaţă două zile mai tîrziu.

Grupele sangvine

Karl Landsteiner a avut numeroase contribuţii în domeniul anatomiei patologice, histologiei şi imunologiei, însă numele său va fi mereu legat de marea descoperire a grupelor sangvine. În anul 1875, fiziologul german Leonard Landois observa într-un studiu că în momentul în care unui om i se administrează o transfuzie cu sînge animal, corpusculii sîngelui străin sînt grupaţi şi dezbinaţi în vasele de sînge umane prin eliberarea hemoglobinei. În 1901, Landsteiner a concluzionat că se produce o reacţie similară şi cînd se administrează o transfuzie cu sîngele altui individ şi că aceasta ar putea fi cauza şocului, icterului si hemoglobinuriei ce au urmat unor transfuzii de sînge. Abia în 1909, societatea ştiinţifică a acelor timpuri a realizat clasificarea grupelor sangvine care se păstrează şi astăzi şi a arătat că transfuziile între indivizii aceleiaşi grupe (A sau B) nu rezultă în distrugerea celulelor noului sînge şi că aceasta se întîmplă doar cînd se administrează o transfuzie cu sînge de un individ aparţinînd altei grupe.

CV

Data naşterii - 14 iunie 1868

Locul naşterii - Viena

Carieră
1896 – devine asistentul lui Max von Gruber la Institutul de Igienă din Viena;
1898-1908 – asistent în Departamentul universitar de anatomie patologică din Viena;
1911 – devine profesor de anatomie patologică la Universitatea din Viena;
1930 – primeşte Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină;
1939 – este numit profesor emerit la Institutul Rockefeller, Statele Unite;
26 iunie 1943 – încetează din viaţă la New York, SUA

Schimbare

În 1919, condiţiile de muncă în laboratorul din Viena deveniseră dificile, aşa că Landsteiner a hotărît să-şi continue cercetările la un spital romano-catolic de la Haga. Aici a publicat, între 1919 şi 1922, 12 lucrări despre descoperirea unor noi haptene, despre legarea lor de proteine şi inducerea anafilaxiei, despre specificitatea serologică a hemoglobinei diferitelor specii de animale. A cercetat grupele sanguine, chimia antigenilor, anticorpilor şi a altor factori imunologici din sînge.