Toate sondajele de opinie din anii trecuţi arătau că romănii işi doresc foarte tare să devenim stat membru al Uniunii Europene.Şi nu s-au inşelat. Numai că s-a intămplat din nou ceea ce se intămplă de ani buni cu autorităţile: sunt luate prin surprindere.
Toate sondajele de opinie din anii trecuţi arătau că romănii işi doresc foarte tare să devenim stat membru al Uniunii Europene. Nu erau prea mult informaţi, că nu avea nimeni timp de aşa ceva, dar bunul lor simţ le spunea că asta e singura şansă de dezvoltare. Şi nu s-au inşelat. Numai că s-a intămplat din nou ceea ce se intămplă de ani buni cu autorităţile: sunt luate prin surprindere.
După ce s-a sărbătorit cu fast evenimentul, te aşteptai ca in primul rănd autorităţile să işi schimbe atitudinea şi să capete siguranţa, profesionalismul şi responsabilitatea celor europene. Se pare insă că autorităţile de fapt nu au inţeles nici măcar diferenţa dintre aderare şi integrare.
Şi aşa o ţară intreagă a rămas in aşteptare, cu visele spulberate, cu neliniştile accentuate. Europa a alocat sume considerabile Romăniei pentru dezvoltare. Numai că politica europeană nu permite intervenţia in politicile naţionale. Şi atunci trebuie ca fiecare stat să işi stabilească propriile reguli de alocare, conform strategiilor lor proprii. Dar noi nu avem strategii şi nici nu ne interesează. Ne-ar incomoda in alocările bugetare haotice şi preferenţiale. Dacă inainte de aderare se reacţiona la cea mai mică incruntare a Comisiei Europene, acum nici măcar nu se mai răspunde la solicitările directe. Unii miniştrii declară cu zămbetul pe buze că intărzierile sunt normale, deşi acum un an nu ştiau cum să-i convingă pe experţii europeni că totul va merge ca pe roate şi că in nici un caz nu vor fi abateri de la graficele de implementare. Sunt otimişti şi cănd vorbesc de fondurile comunitare. Ca şi cănd romănii abia aşteaptă ca in luna decembrie să uite de sărbători şi cu un efort supraomenesc să absoarbă toate fondurile la care un an intreg au visat degeaba. Se spune că nu se pierd, că se returnează in anii următori. Deci putem sta liniştiţi. Nu contează că deja noi am dat banii la bugetul european. Nu contează că oricum decalajul dintre noi şi restul este şi aşa suficient de mare, iar perioadele de tranziţie pe care le avem pe anumite domenii arată că ne trebuie incă zeci de ani ca să ne integrăm cu adevărat. Nu contează că fiecare zi care trece face ca decalajul de dezvoltare să fie din ce in ce mai mare. De ce atăta grabă pentru dezvoltare?