Lumea văzută de Monsanto

Un film documentar lansat săptămâna trecută în Franţa a stârnit o serie de critici la adresa dezvoltatorilor de bioteh­nologie, cu precădere a companiei de chimicale Monsanto, un consorţiu american cu reprezentanţă şi în România.

Documentarul intitulat “Lu­mea văzută de Monsanto”, tratat superficial de presa centrală din România, a redeschis dezbaterea privind organismele modificate genetic (OMG). Filmul producătoarei franceze Marie-Monique Robin încearcă să schi­ţeze portretul Monsanto, o compa­nie “cu istorie îndelungată de crime împotriva mediului şi scandaluri în domeniul sănătăţii, o companie care nu ezită să folosească tactici murdare pentru a forţa comercia­lizarea produselor sale împotriva voinţei consumatorilor, fermierilor şi chiar a guvernelor, o companie care demolează agresiv îngrijo­ră­rile oamenilor pentru mediul înconjurător şi sănătate faţă de OMG”.

Povestea începe la Casa Albă, unde Monsanto şi-a făcut deseori intrarea prin exercitarea unei influenţe disproporţionate asupra politicienilor. Deosebit de instructiv este exemplul lui Michael Taylor, fost avocat al Monsanto, dar şi fost comisar al Administraţiei SUA pentru Alimentaţie între 1991 şi 1994. În timpul preşedintelui Zachary Taylor, autoritatea responsabilă cu autorizarea alimentelor a luat decizii cruciale, care au dus la autorizarea plantelor şi alimentelor MG. După ce şi-a terminat manda­tul în Administraţia SUA, Taylor a fost numit, la Monsanto, vicepreşedinte pentru politici pu­blice, ajutând prin relaţiile sale ca SUA să aprobe plantele şi alimen­tele MG fără testare corespunză­toare şi fără a le eticheta. Interesele erau atât de mari, încât la începutul anilor ’90 Agenţia pentru Alimente a SUA a ignorat averti­zările propriilor cercetători, care semnalau că plantele MG ar putea cauza efecte negative pentru sănătate. Alte tactici atribuite companiei constau în publicitate înşelătoare, mită şi ascunderea dovezilor ştiinţifice.

107 ANI. De ce este blamată compania? Fondată în 1901, ca şi companie producătoare de chimicale, Monsanto a fost blamată la început pentru faptul că a produs şi promovat chimicale extrem de toxice ca Agent Orange (folosit ca armă chimică în războiul din Vietnam) şi PCB (poluanţi to­xici). Filmul dezvăluie că Monsanto ştia de mai multe decenii despre “efectele toxice sistematice” ale PCB, dar “şi-a instruit” vânzătorii să păstreze secretul, deoarece “nu ne permite să pierdem nici un dolar”. Ulterior, Monsanto a fost criticată în termeni extrem de duri pentru promovarea hormonilor de creş­te­re din OMG, pe care compania le vinde în SUA sub numele de Posilac. Deşi compania susţine că “Po­si­lac aduce beneficii consumatorilor”, realitatea prezentată în film este cu totul alta – şi anume că aceşti hormoni de creştere “au fost interzişi în Europa şi Canada după ce au fost identificate riscuri pentru sănătate asociate consu­mului de lapte de vacă tratat cu aceşti hormoni”.

MONOPOL. În ultimul deceniu, Monsanto s-a extins agresiv şi a cumpărat 50 de companii din lu­me. Ingineria genetică a permis Monsanto să pretindă drepturi de licenţă (patente) asupra semin­ţe­lor, iar cine deţine seminţe deţine controlul asupra omenirii. Circa 90% din toate seminţele MG din lume sunt patentate de Monsanto şi deci controlate de ea. Filmul precizează că, pentru a se asigura că fermierii nu refolosesc seminţele de la un an la altul, Monsanto a creat propria “poliţie de gene” şi încurajează fermierii să-şi toarne vecinii.

Monsanto exercită astfel de presiuni în lumea-ntreagă, insistă producătoarea documentarului. Sunt date câteva exemple – în India, fermierii care cultivă bumbac MG sfâ­rşesc tragic, prin sinucidere; via­ţa unei familii din Paraguay s-a tran­s­format în coşmar după ce ferma ei a fost înconjurată de culturi de soia MG produse de Monsanto.

Replica Monsanto

În timp ce ecologiştii de la Greenpeace se declară satisfăcuţi de dezvălui­rile prezentate în documentar şi continuă să solicite guvernului român să interzică urgent importul şi cultivarea porumbului MG, Monsanto România susţine că filmul “este atât de izbitor de lipsit de obiectivitate, încât sperăm că publicul va simţi inevitabil nevoia să cerceteze şi alte surse pentru a se informa”. “Biotehnologia este doar o altă unealtă în cutia noastră «agronomică». Ajută prin selectarea precisă a caracterelor, dar merge mână în mână cu cercetarea genomică în sens larg şi cu tehnicile de ameliorare a plantelor”, ne-au declarat surse din companie, care au in­sistat asupra faptului că “nu putem opune o tehnologie alteia, ci este vorba despre a găsi soluţii integrate pentru cultivatori”. Monsanto îndemnă publicul să-şi îndrepte privirea asupra Indiei, unde în 2007 a avut loc cea mai rapidă extindere relativă a biotehnologiei, respectiv cu 63%. Bumbacul Bt a ajuns în China la 69% din suprafaţa totală, în timp ce tot în această ţară se cultivă la scară comercială papaya rezistentă la virus şi plop transgenic. În Brazilia, suprafaţa cu soiuri OMG a cunoscut cel mai mare salt în cifre absolute (de 3,5 milioane hectare).

AMERICANII ÎŞI APĂRĂ PLĂMÂNII

Statele Unite au anunţat înăsprirea standardelor pentru calitatea aerului, informează BBC. Agenţia pentru Protecţia Mediului (EPA) din SUA a impus aceste reglemen­tări pentru a salva anual 4.000 de suflete. Practic se va reduce nivelul maxim permis al ozonului în aer, de la 80 la 75 de părţi pe miliard. Este vorba despre ozonul din apro­pierea Pământului, care provine de la fabrici, eşapamen­tele maşinilor sau din industrie şi care afectează în mod direct plămânii.

BIOCARBURANŢII, UN PERICOL PENTRU LUMEA A TREIA

Carburanţii ecologici reprezintă un subiect foarte sensibil pentru elveţianul Jean Ziegler, ataşat special al ONU pentru dreptul fundamental la hrană, notează pe pagina sa de web Deutsche Welle în limba română. Ziegler susţine că imensa cerere de trestie de zahăr, porumb şi secară pentru producţia de combustibil vegetal a produs o creştere uriaşă a preţurilor la alimente. O tonă de cereale costă în prezent dublu faţă de acum un an, ceea ce determină ca, la nivel glo­bal, aproximativ 100.000 de oameni să moară din cauza foametei sau a efectelor subnutriţiei. Pentru un litru de combustibil ecologic este nevoie de 350 kg de porumb, o cantitate care ar asigura hrana necesară unui copil timp de un an.

SALONUL AUTO DE LA GENEVA, UN FIASCO ECOLOGIC

Salonul auto de la Geneva, care s-a dorit, cel puţin la nivel declarativ, o altă rampă de lansare a automobilelor ecologice, a fost din punctul de vedere al ecologiştilor un eşec. Într-o notă informativă a Greenpeace se arată că nivelul mediu de CO2 al emisiilor maşinilor expuse la Geneva a fost de 201 grame pe kilometru, un nivel mult mai ridicat decât cel anunţat de industria de automobile – respectiv de 160 de grame pe kilometru.

În amintirea lui Amoco Cadiz

Au trecut 30 de ani de la ca­tastrofa ecologică de pe coasta franceză, unde petrolierul li­berian Amoco Cadiz a eşuat şi s-a rupt în două, provocând una dintre cele mai grave maree negre din istorie. Aproximativ 230.000 de tone de petrol au fost deversate în ocean. Pătura groasă de petrol a afectat 360 de kilometri de plajă pe coasta franceză şi a distrus circa 30% din floră şi 5% din faună, specia­liştii apreciind că cel puţin 20.000 de păsări au murit atunci.