Maşina timpului

Cariera Racoş Sud, undeva, foarte aproape de oraşul Baraolt. La prima vedere, o exploataţie carboniferă de suprafaţă obişnuită, de unde se extrage un lignit de foarte bună calitate, hrană energetică indispensabilă CET-urilor din Braşov şi Bacău

Cariera Racoş Sud, undeva, foarte aproape de oraşul Baraolt. La prima vedere, o exploataţie carboniferă de suprafaţă obişnuită, de unde se extrage un lignit de foarte bună calitate, hrană energetică indispensabilă CET-urilor din Braşov şi Bacău. Dar tot aici este şi un loc cu totul special în care, de curînd, a început să funcţioneze o adevărată "maşină a timpului" care ne dezvăluie imaginea lumii de acum milioane de ani. Este un loc aparte, unde pămîntul, deschis ca o imensă cortină, a dezvelit o comoară paleontologică: scheletul perfect conservat al unui mastodont. Adică a unei rude preistorice a elefanţilor din zilele noastre. Un animal uriaş care trăia pe acolo acum trei milioane de ani. Dacă ar fi fost vorba doar de cîteva ciolane, fie ele chiar şi de mari dimensiuni, descoperirea de la Racoş n-ar fi impresionat mai pe nimeni: asemenea relicve s-au mai găsit. Aşadar nu sunt vreo raritate excepţională. Totuşi, acest mastodont este un unicat: este singurul schelet complet al acestei fiare preistorice descoperit pînă acum în ţara noastră. Este o fosilă de-a dreptul impresionantă, care s-a păstrat perfect, cu toate oasele legate în conexie anatomică. Cel care a înţeles încă din primul moment că se află în faţa unei relicve unice a fost inginerul Levente Toth, geologul exploataţiei care, spre norocul ştiinţei, este pasionat şi de paleontologie. De la primul oscior ieşit la iveală din cupa unui escavator şi pînă zile trecute, cînd o bună partea a scheletului fusese deja scoasă la lumina zilei, el s-a ocupat de absolut toate momentele săpăturii prin stratul gros de rocă şi a extregerii acestei fosile unice. Iar scheletul mastodontului nu este singura descoperire a lui Levente. El şi oamenii din subordinea sa au mai salvat de la distrugerea iremediabilă multe alte vestigii străvechi. Adevărul este că, de fapt, orice exploataţie carboniferă, fie că-i vorba de galerii subterane ori cariere deschise, precum cea de la Racoş, are şanse mari să ascundă în măruntaiele ei asemenea vestigii străvechi. Partea proastă e că, de obicei, nimeni nu are ochi pentru ele. Şi acum ca şi pe timpuri, deviza minerilor este "Ţării cît mai mult cărbune". Iar asta nu prea mai lasă timp pentru căutătorii de "ciolane", indiferent cît de vechi şi de importante pentru ştiinţă ar fi ele. Evident că nimeni nu poate garanta că în alte exploataţii miniere mai există vreun "Levente" pasionat de paleontologie. Motiv pentru care, poate că n-ar fi chiar inutil ca pe acolo să treacă, măcar din cînd în cînd, şi cîte un paleontolog de meserie.