Mirosul corpului trădează vârsta

Cercetatorii de la Monell Chemical Senses Center din Philadelphia, institutie de cercetari nonprofit pentru studierea gustului si mirosului, sustin ca oamenii pot estima varsta semenilor lor pe baza diferentelor mirosurilor emanate de corpurile acestora.

Paradox. Oamenii de stiinta au tinut sa precizeze ca, in mod paradoxal, si contrar unor "axiome populare", "mirosul caracteristic varstnicilor" e mai putin neplacut decat cel al adultilor sau al tinerilor. Mirosurile degajate de corpul uman cuprind in compozitia lor componente chimice care se modifica in timpul vietii. In cazul oamenilor, notiunea referitoare la mirosul caracteristic batranilor apare in culturile mai multor popoare. In limba japoneza exista chiar si un cuvant special ce descrie respectiva notiune: kareishû. Anterior, specialistii au elaborat o teorie potrivit careia relatia dintre mirosul corpului si varsta poate ajuta animalele sa isi aleaga partenerii potriviti pentru imperechere. Masculii mai batrani ar putea fi preferati deoarece ei au gene care permit urmasilor sa traiasca mai mult, in timp ce femelele varstnice sunt evitate deoarece aparatul lor reproducator este mai sensibil. Experimente efectuate anterior asupra animalelor au demonstrat capacitatea acestora de a identifica varsta unui ipotetic partener cu ajutorul mirosului, iar neurologul Johan Lundström, de la institutia mentionata, a tinut sa verifice daca "regula" era valabila si in cazul fiintelor umane.

Experiment. Esantioanele de mirosuri au fost recoltate de la subiecti ce puteau fi incadrati in trei grupe de varsta: tineri (20-30 ani), maturi (45-55 ani) si batrani (75-95 ani). Fiecare donator a dormit, timp de cinci nopti, in tricouri ce contineau tampoane speciale la subsori. Ulterior, acestea au fost taiate in bucati mici care au fost introduse in borcane de sticla. Mirosurile au fost analizate de evaluatori cu varste cuprinse intre 20 si 30 de ani. Acestora le-au fost date cate doua borcane de sticla cu mirosuri diferite, in noua combinatii diferite, solicitandu-li-se sa le identifice pe cele care proveneau de la oameni in varsta. Cercetatorii au constatat ca evaluatorii au fost capabili sa diferentieze, pe baza mirosurilor degajate, subiecti apartinand celor trei categorii de varsta. Paradoxal, evaluatorii au apreciat ca mirosurile provenite de la persoanele varstnice erau mai putin neplacute si mai putin intense decat in cazul reprezentantilor celorlalte doua categorii de varsta. Desi estimarea exacta a varstei donatorului a fost mai dificila, evaluatorii au putut aprecia mai exact mostrele provenite de la persoanele in varsta. Asemanator, s-au inregistrat diferente semnificative in stabilirea sexului personelor ce emiteau mirosurile, cu exceptia categoriei "varstnicilor".

Semnale. Potrivit neurologului Johan Lundström, varstnicii au un miros specific in regiunea subratului pe care, insa, persoanele mai tinere, il considera mai degraba "neutru" si nu foarte neplacut. Constatarea lor contrazice vechea "axioma" potrivit careia batranii ar avea un miros urat caracteristic. Savantul a adaugat ca mirosurile degajate de corpul uman prin surse precum pielea sau respiratia pot avea proprietati diferite. Savantul e de parere ca, asemenea animalelor, oamenii pot detecta in mirosurile corpurilor altor persoane informatii ce le permit evaluarea varstei biologice, evitarea contactului cu indivizi bolnavi, alegerea unui partener potrivit si diferentierea rudelor de straini. Omul de stiinta a declarat ca, in viitor, cercetatorii vor incerca identificarea marcatorilor biologici folositi de eveluatori pentru a identifica mirosurile caracteristice anumitor varste si stabilirea felului in care creierul este capabil sa identifice si sa proceseze informatiile olfactive.