Munţii de cauciuc

Zona Munţilor Mourne din districtul Down al Irlandei de Nord, cândva o zonă a cărei frumuseţe era subiectul partiturilor muzicale, a căpătat în ultimul timp noi valenţe. Noile piscuri formate din mii de anvelope uzate şi iarba neagră domină peisajul şi umbresc adevăratele înălţimi de granit, altădată faimoase.

Zona Munţilor Mourne din districtul Down al Irlandei de Nord, cândva o zonă a cărei frumuseţe era subiectul partiturilor muzicale, a căpătat în ultimul timp noi valenţe. Noile piscuri formate din mii de anvelope uzate şi iarba neagră domină peisajul şi umbresc adevăratele înălţimi de granit, altădată faimoase.


Aceşti munţi de cauciuc au fost însă muza unui localnic pentru a începe o nouă afacere de reciclare în micul orăşel Castlewellan, situat în inima Munţilor Mourne, într-o zonă cu o frumuseţe naturală remarcabilă, dar situată în topul celor mai sărace zone din Irlanda de Nord, cu o rată de şomaj de 40%. Principala ocupaţie în zonă o constituie creşterea cailor şi activităţile derivate. Iniţiatorul proiectului avea deja o afacere prin care asigura aprovizionarea cu cherestea a grajdurilor din zonă. Aşa a descoperit că una dintre problemele principale ale deţinătorilor de herghelii o constituia nevoia de cantităţi mari de cauciuc mărunţit ce era folosit la acoperirea arenelor ecvestre, pentru că asigura un teren bun pentru echitaţie pe orice tip de vreme. După unele investigaţii preliminare a aflat că acel cauciuc mărunţit trebuia importat de la distanţe mari, iar costurile de transport făceau ca acest tip de acoperire a arenelor din zonă, deşi foarte practic, să fie unul foarte costisitor.


CIFRE. În Marea Britanie, în fiecare zi sunt generate mai mult de 100.000 de anvelope uzate, ducând la un total de aproximativ 46 de milioane de anvelope/an, adică 440.000 de tone. În 2001, prevederile Directivei Consiliului 99/31/CE privind depozitarea deşeurilor au devenit aplicabile, iar acestea includeau şi obligaţia ca până în 2003 să fie interzisă depozitarea pe teren a oricărui tip de anvelopă, iar până cel târziu în 2006 interzisă depozitarea celor uzate. Până în anii ’60, deşeurile de cauciuc de la automobile erau reciclate clasic, dar preţul foarte scăzut de import al uleiului ce era folosit ca materie primă pentru fabricarea cauciucului sintetic a făcut ca reciclarea să nu mai fie o afacere profitabilă, procesul fiind mult prea costisitor, dificil şi consumator de timp. Astfel, deşi din punct de vedere economic, pe termen scurt, renunţarea la reciclarea deşeurilor din cauciuc a avut un anume sens, pe termen lung problemele create de acumularea acestora au dus la un dezastru.
Pentru investitorul din Down, aceste cifre şi noua legislaţie au avut un înţeles foarte simplu: oferirea unui stoc nelimitat şi extrem de accesibil de materie primă ce poate fi mărunţită şi comercializată apoi ca granule sau fâşii de cauciuc. Piaţa de desfacere pentru astfel de produse este foarte mare în Marea Britanie, acestea fiind necesare nu doar pentru terenurile ecvestre din zona adiacentă, ci şi utilizate şi la terenurile sportive, la construcţia străzilor, a liniilor de tren şi tramvai, precum şi pentru a fi incluse la fabricarea noilor cauciucuri.


PROIECTUL. După doi ani, timp în care micul întreprinzător a făcut o cercetare temeinică a domeniului, analizând diverse modele de management al deşeurilor din Anglia, acesta şi-a stabilit propriul plan de afaceri pentru noua investiţie. În aprilie 2005, el a solicitat, printr-o propunere de proiect, suportul programului Leader+, prin componenta "Sprijinirea noilor afaceri din mediul rural – suport pentru managementul/ reciclarea deşeurilor". A obţinut astfel un grant de 14.000 de euro, adică 50% din suma necesară achiziţionării unei maşini second-hand de mărunţire a cauciucului, iar în iunie 2005 afacerea era deja pe picioare. O afacere novativă, ce nu a condus doar la crearea a noi locuri de muncă într-o zonă defavorizată, dar a generat şi un impact pozitiv semnificativ asupra mediului, fiind exact genul de afacere durabilă, ce îţi asigură profituri sigure pe termen lung. Pentru a stimula interesul altor investitori pentru acest gen de afaceri de management al deşeurilor, acest proiect a fost foarte mediatizat de coordonatorii programului Leader+. Ca şi consecinţă imediată, investitorul a fost contactat de foarte multe companii interesate să îi furnizeze anvelopele uzate pentru reciclare.

Afacerea, care a devenit din ce în ce mai mare, a ajuns în câteva luni la o fază în care capacitatea de a face faţă ofertelor a fost depăşită atât în ceea ce priveşte preluarea de "materii prime" de la furnizori, cât şi asigurarea produselor finite către utilizatori. Principalul impediment consta în faptul că maşina sa de mărunţire nu putea rezolva problema cauciucurilor uzate provenite de la camioane şi de la maşinile de teren. Având deja experienţă în solicitarea fondurilor şi deoarece obiectivele şi indicatorii de succes din primul proiect fuseseră realizaţi, în toamna lui 2005 a depus un alt proiect pentru obţinerea suportului financiar necesar achiziţionării unei maşini pentru premărunţirea anvelopelor uzate mari. Suportul financiar l-a obţinut în acelaşi an, în decembrie. Utilizând şi această nouă maşină, în prezent firma sa asigură reciclarea a 5.000-6.000 de anvelope uzate/ săptămână. Bineînţeles că şi numărul angajaţilor a crescut din nou. Astfel, mica investiţie asigură reciclarea deşeurilor de cauciuc de pe o rază de 40 km în jurul micului orăşel irlandez, reducând simţitor munţii de cauciuc şi lăsând privirea să se bucure din nou de măreţia celor adevăraţi, de granit. Pentru moment, produsele finite sunt livrate centrelor ecvestre şi spaţiilor de joacă pentru copii.


ÎN LOC DE CONCLUZIE. Este greu să adaugi ceva, cu rol de concluzie. Faptele şi cifrele vorbesc de la sine. Poate ar trebui doar subliniate câteva lucruri minore, dar care explică de ce în alte ţări europene se poate şi la noi nu: descentralizarea reală şi încurajarea dezvoltării de afaceri locale, timpul foarte scurt de obţinere a finanţării şi, nu în ultimul rând, respectul faţă de întreprinzător. Autorităţile lor sprijină şi încurajează ideile novatoare ale întreprinzătorilor locali, nu oferă de la centru proiecte "la cheie", fără nici o valoare reală, doar aceea că permite deturnarea fondurilor cu acte în regulă. Povestea irlandezului nu poate fi reaplicată la noi. Ar fi din start un candidat neeligibil, pentru că nu are experienţă în domeniu şi studii de specialitate. În plus, nu prea ar avea unde să livreze produsul finit. Autorităţile locale de la noi folosesc la maximum spaţiul pentru investiţii imobiliare, nu se gândesc la terenuri de sport, spaţii verzi şi alei, iar dacă le fac le acoperă cu clasicul ciment, că doar în domeniul construcţiilor fiecare are câte o firmă prietenă. Spaţiile de joacă pentru copiii noştri sunt acoperite de nisip, mediu ideal pentru joaca şi somnul câinilor, sursă sigură de paraziţi, praf şi boli respiratorii.


Date despre zonă:
Ţara: Marea Britanie
Regiunea: Irlanda de Nord, districtul Down
Suprafaţa zonei: 1.463 km2
Populaţie: 97.970 de locuitori

Date despre proiect:
Durata: decembrie 2005- decembrie 2008
Buget: 70.000 de euro, din care 17.150 de euro fonduri europene (Leader+), 17.150 de euro fonduri
publice şi 35.700 de euro contribuţie proprie (50%).