O viaţă de explorator

La sfîrşitul săptămînii trecute, un explorator celebru – Heiko Bleher – a susţinut, la Bucureşti, prima conferinţă internaţională de acvaristică din România, în care a prezentat o serie din cercetările sale în domeniile ihtiologiei şi acvaristicii. Cercetătorul a oferit un interviu în EXCLUSIVITATE revistei ZOOM.

La sfîrşitul săptămînii trecute, un explorator celebru - Heiko Bleher - a susţinut, la Bucureşti, prima conferinţă internaţională de acvaristică din România, în care a prezentat o serie din cercetările sale în domeniile ihtiologiei şi acvaristicii. Cercetătorul a oferit un interviu în EXCLUSIVITATE revistei ZOOM.

• Vă consideraţi mai mult un om de ştiinţă sau un aventurier?

Toată viaţa am făcut cercetare asupra peştilor. Prima dată cînd am fost într-o expediţie împreună cu mama mea, în Africa, aveam patru ani. Apoi, la şapte ani, am mers în America de Sud. I-am urmat paşii în cercetarea peştilor şi a plantelor acvatice, astfel că a trebuit să studiez ihtiologie, biologie, oceanografie şi tot ceea ce are legătură cu natura. Am urmat această cale a căutării de noi specii, aşa că raspunsul ar fi o combinaţie între cei doi termeni, deoarece am studiat tot, sunt interesat de întreaga natură, dar ma pot numi şi explorator deoarece nu cred să mai existe cineva care să fi mers în atîtea zone izolate aşa cum am mers eu. În fiecare an merg de cîte 10, 12, chiar 16 ori în zone unde nu a mai fost nimeni pînă acum, căutînd în special vertebrate de apă dulce şi plante.

• Cum a început cariera dumneavoastră?

În 1887, bunicul meu din partea mamei şi-a dat seama, după ce a văzut un bol cu un caras auriu, că lipseşte ceva: nu existau plante acvatice. Bunicul a fost cel care a dezvoltat această cultură a plantelor acvatice pentru boluri cu peşti şi ulterior pentru acvarii. În 1900 avea deja cel mai mare bazin din lume pentru peşti ornamentali şi plante acvatice, în Frankfurt, Germania. Aşa că şi în zilele noastre în Germania se spune că el, Adolf Kiel, este părintele plantelor acvatice, fiind primul care a iniţiat pasiunea pentru acvariile moderne cu plante.

• Cîte specii de peşti aţi descoperit? Cîte vă poartă numele?

În primul rînd, am descoperit şi redescoperit specii. Vreau să subliniez redescoperirea deoarece există mulţi peşti deja descoperiţi înaintea mea, dar care sunt cunoscuţi numai ca specimene moarte, expuse în departamentele de ihtiologie ale muzeelor din întreaga lume. Am studiat multe dintre aceste exemplare, astfel că le-am am putut căuta apoi în multe locuri din lume unde există astfel de peşti ale căror culori sau al căror aspect nu sunt cunoscute deoarece nu există decît specimene în borcane. Dacă aduni aceste descoperiri cu cele făcute de mine, la un loc sunt mai mult de 4.000 de specii. Am reuşit introduc aceste specii în acvaristică. Un exemplu ar fi un peşte descris în 1912 – Melanotaenia praecox – pe care toată lumea îl credea ca fiind un peşte mic şi transparent. Mi-am spus că acest peşte trebuie să aibă culoare, astfel că am efectuat multe expediţii şi l-am găsit viu, într-un final, în Noua Guinee. El este, astăzi, unul dintre cei mai ceruţi în acvaristică pe plan mondial. Din 13 specii pe care le-am colectat, astăzi se nasc cinci milioane de exemplare în fiecare lună. Există 20 de specii care au numele meu. În curînd voi publica o listă completă şi pe website-ul meu, www.aquapress-bleher.com.

• Cum vă daţi seama că sunteţi în faţa unei noi descoperiri?

Am studiat peşti toată viaţa, dar mi s-a întîmplat, nu doar o dată, să greşesc. Atunci cînd văd un peşte – şi am studiat toate speciile descrise (peste 10.000), dintre toate grupurile de peşti de apă dulce şi sălcie – ştiu aproape sigur dacă nu este descris. Din experienţă, din studierea culorii, a formei, din cunoaşterea grupului din care face parte…

• Care sunt etapele următoare descoperirii?

Fiecare specie trece printr-un lung proces de descriere ştiinţific. Eu public, încă de de acum 16 ani, o binecunoscută revistă ştiinţifică - Aqua International Journal of Ichtiology – distribuită în întreaga lume. Procedura de descriere a unei noi specii este supusă regulilor internaţionale care trebuie urmate. Trebuie să fie comparată cu specii similare. Pe lăngă analiza morfologică, astăzi trebuie făcută şi analiza moleculară, studierea structurii ADN-ului fiind o procedură aproape obişnuită. După ce specia este descrisă conform regulilor, această descriere trebuie să ajungă la cel puţin trei bine informaţi şi foarte cunoscuţi ihtiologi, pentru a fi cercetată apoi, dacă aceştia sunt în unanimitate de acord, va ajunge la Zoological Record în Londra, unde este înregistrată fiecare formă de viaţă aflată încă în procesul de descriere.

• Cît timp este necesar pentru a descrie şi înregistra o nouă specie?

 Este un proces îndelungat. Există specii colectate în 1900, care au fost recunoscute abia o sută de ani mai tîrziu. Am mai multe specii descoperite care au luat comunităţii ştiinţifice circa 20 de ani pentru a le descrie. Peştele-curcubeu, pe care l-am descoperit în 1990, este descris abia în zilele noastre. Dar acest lucru este aproape normal, o nouă specie necesită timp deoarece trebuie comparată şi verificată. Nu poţi să descrii o nouă specie fără a avea în spate informaţii ştiinţifice reale.

• Care a fost cea mai "provocatoare” expediţie pe care aţi efectuat-o pînă acum?

Într-o expediţie din 1982 am descoperit un peşte-fierăstrău de apă dulce de mărimi considerabile. Aceşti peşti sunt cunoscuţi din ocean, fiind cinci specii în întreaga lume, dar nimeni nu ştia peştele în apă dulce. Pe acesta l-am găsit în timpul unei căutări de noapte, într-un lac izolat din nordul Australiei şi l-am adus viu, într-un acvariu. Este cel mai mare peşte extraordinar deoarece este un peşte extrem de inteligent şi, de asemenea, este cel mia mare peşte de apă dulce descoperit secolul trecut. A fost publicat în Cartea Recordurilor în 1987. Dar am descoperit şi mulţi alţi peşti care astăzi se reproduc în acvarii. Anul trecut am găsit un nou Neon tetra. Erau cunoscute doar trei specii de neon tetra în lume, din care fac parte cei mai ceruţI peşti de acvariu, iar eu am descoperit-o pe a patra.

• Călătoriţi singur?

În ultimii ani soţia mea m-a ajutat enorm, deoarece este singura care mă însoţeşte în locurile în care merg. Majoritatea persoanelor pe care le-am luat cu mine au renunţat sau au refuzat să meargă mai departe. Există situaţii dificile precum cea în care plouă timp de şase zile şi şase nopţi şi trebuie să mergi pin ploaie pentru că nu ai altă alternativă, iar unii dintre ei nu rezistă. Însă anul trecut, în octombrie, am luat opt oameni cu mine într-o expediţie în Amazon. Am avut o barcă mare pe care să puteau relaxa în timp ce eu dispăream în junglă cu o bărcuţă.
În privinţa localnicilor, ei nu sunt dificili în niciun loc din lume. Sunt întotdeauna oamenii cu care e cel mai bine să ai de-a face. Sunt extrem de prietenoşi, nu am avut niciodată probleme cu ei, chiar dacă sunt oameni din Tadjikistan, din sudul şi nordul Africii sau din Amazon. Singura excepţie astăzi, în Africa sau în ţările sud-est asiatice precum Indonezia, o reprezintă armata, poliţia şi localnicii care lucrează pentru Guvern, deoarece în majoritatea ţărilor din lumea a treia există foarte multă ignoranţă. Oamenii de acolo  nu ştiu nimic despre viaţa sălbatică, nu fac nimic pentru a o proteja, dar încearcă să îi oprească pe cei care efectuează cercetări pentru a cataloga speciile. Chiar dacă obţii aprobări adecvate, există, aşa numite persoane autorizate, care te împiedică să continui activitatea. Din păcate, aproape nici una dintre aceste ţări nu realizează că acolo se numără printre cele mai mari bogăţii ale lumii. Despăduririle din zilele noastre sunt la un stadiu de zece ori mai mare decît se spune prin intermediul mass-media. Nimeni nu vrea să vorbeasă despre îngrozitoarea despădurire care are loc pe această Planetă. În fiecare zi este din ce în ce mai mult.

• Cum prevedeţi viitorul mediului amazonian?

Amazonul este într-o condiţie înspăimîntătoare, deoarece toată lumea vrea să protejeze natura de aici şi nu reuşesc să facă decît mai mult rău. Aici se întîmplă acelaşi lucru ca şi în Irak, toată lumea vrea să ajute şi lucrurile se înrăutăţesc pe zi ce trece. Am efectuat mai mult de 300 de explorări în Amazon şi observ schimbările de fiecare dată.

• Cine şi de ce recurge la aceste distrugeri?

Problema este că fiecare produce bani din această activitate. Dacă un localnic din Amazon – un  om care nu a fost niciodată la şcoală, un om care trăieşte în junglă şi îşi susţine familia din pescuit - îmi spune că cea mai mare problemă pe care o au locuitorii Amazoniei este faptul că toată lumea le dă bani, atunci el ştie ce spune.

• Există vreun remediu?

Nu se poate schimba decît dacă se opreşte "producţia de oameni”. Cînd am ajuns prima dată în Amazon, mai că nu locuia nimeni acolo. Dar populaţia globului aproape că se dublează la fiecare zece ani şi nimeni nu vrea să vadă acest lucru, în special Biserica. Aceasta este cea mai mare problemă pe care o avem şi nimeni nu vrea să realizeze. Acesta este motivul pentru care dispar pădurile din Africa, Asia de Est şi Amazon. Sunt incredibile dezastrele din China, iar populaţia este cu mult mai mare decît ni se spune. Nu suntem şase miliarde, suntem cel puţin 12 miliarde de locuitori pe Planetă, dar nimeni nu va face declara oficial aceste date. Familiile pe care le-am întîlnit în toate ţările africane aveau, în medie, 16 copii, dar existau şi familii cu 24 de copii. La fel se întîmplă şi în China, şi în Indonezia, şi în mai toate ţările asemănătoare.

• Care este scopul acvristicii în lume? Se poate spune că vorbim despre o industrie?

Este o industrie foarte mare. In Statele Unite, de exemplu, ajunge pînă la 1 miliard de dolari, iar în Europa cred că atinge 3,3 miliarde de euro.

• Ce le puteţi spune începătorilor în acest domeniu?

În primul rînd ar trebui să studieze natura. Eu am crescut mai mult în natură decît în civilizaţie, astfel că am avut cum să învăţ de la natură, deoarece aceasta este cel mai bun profesor, mai bun decît orice alt profesor din orice şcoală din lume. Sugestia mea, pentru cei care vor să pornească acest domeniu, să o facă începînd cu natura, să studieze habitate neexplorate, habitate naturale, aşa cum sunt convins că încă aveţi în România. Am fost foarte impresionat de micul aranjament făcut aici (Exopoziţia Profesională de Acvaristică de la Muzeul Naţional de Istorie Naturală "Grigore Antipa” din Bucureşti n.r.). Este foarte frumos, chiar dacă nu toate acvariile sunt amenajate identic cu natura, dar sunt foarte bine făcute şi cred că oamenii care vin aici pot învăţa deja foarte multe. Nu găseşti multe locuri asemănătoare în Europa, le pot număra pe degetele de la ambele mîini. Însă pasiunea pentru acvaristică merge acum într-o direcţie greşită… Există plante de plastic, găseşti chiar şi peşti de plastic în acvarii, iar asta nu mai este natural. Sugerez celor care au acvarii să se inspire de la aceste bazine de aici, deoarece sunt foarte bine aranjate. Peştii nu sunt foarte diferiţi de fiinţele umane, aşa cum tind oamenii să creadă. Cu toţii ne tragem din peşti. Ei sunt primele vertebrate ale acestei planete, şi ştiu că multe specii de peşti sunt mai inteligente decît mulţi oameni.

• Care sunt etapele reconstruirii unui mediu într-un acvariu?

Gîndeşte ca un peşte! Dacă îi creezi mediul în care este obişnuit, atunci el va şti. Dacă un peşte vine dintr-un habitat african mic, unde cresc numai anumite plante iar solul este nisipos, şi îl pui într-un acvariu cu plante din America de Sud, atunci se va dezvolta cel puţin straniu. Trebuie să cunoşti combinaţiile corecte deoarece, de exemplu, peştii mici nu pot trăi cu prădători şi trebuie să menţii armonia dintre specii. Acest principiu se aplică şi atuni cînd vine vorba de mîncare sau lumină. Este o metodă foarte simplă iar eu încerc să împărtăşeesc oamenilor aceeste informaţii prin cărţile şi lucrările mele ştiinţifice privind biotopurile naturale. Nu trebuie să dai peştelui mîncarea pe care o vrei tu, trebuie să îl hrăneşti cu ceea ce vrea el să mănînce.

• Cum împăcaţi şi capra şi varza? Exploraţi, scrieţi lucrări ştiinţifice, susţineţi conferinţe. Aveţi şi o viaţă personală?

Viaţa mea personală este natura. Cînd mă aflu în junglă parcă am din nou 15 ani şi mă simt foarte bine atunci cînd ajung în habitate neatinse de om. Ultima vacanţă pe care am avut-o a fost acum un an şi jumătate, cînd am petrecut trei zile în Sardinia. În rest, călătorii în junglă, conferinţe şi scrieri. Anul trecut am ţinut 42 de prelegeri, am mers pe teren de 16 ori şi am scris 48 de articole pentru 28 de reviste. Acum scriu o nouă carte şi sper că vor mai fi şi altele, deoarece oamenii sunt interesaţi de natură şi vor să ştie ce se întămplă în Amazonia. Ultima carte pe care am scris-o a avut un succes internaţional, deja este tradusă în şapte limbi şi sper că va fi tradusă în curînd şi în limba română. Scriu despre adevăr, despre istorie şi despre fapte care sunt negate de mass-media şi ofer informaţii despre peşti pe care nimeni nu le-a mai dat pînă acum.

• Aţi făcut compromisuri pentru a ajunge la nivelul la care vă aflaţi astăzi?

Nu. Singurul compromis pe care încerc să îl evit este că nu am destul timp rămas pentru ceea ce vreau să fac în continuare. Am făcut aproximativ 840 de călătorii în 164 de ţări, iar acum vreau să le vizitez şi pe celelalte 29 de ţări rămase, să explorez locurile nedescoperite pînă acum. Aş vrea să colectez peşti care trăiesc la cea mai mare altitudine, la 5.800 de metri – acest peşte este clasificat, nimeni nu l-a văzut în viaţă. De asemena, aş vrea să văd cel mai nordic peşte, care trăieşte afară din gheaţă numai  timp de o lună pe an sau cel mai sudic peşte. Este însă important să ai şi fondurile necesare pentru astfel de explorări. Eu nu am avut niciodată sponsorizare. Comunitatea ştiinţifică nu are bani, eu sponsorizez, de fapt, şi revista ştiinţifică pe care o public şi toţi banii vin din vînzarea cărţilor şi articolelor mele şi tot aşa.

• Spuneţi-mi o poveste despre celebrul Discus…

De-asta am scris cele 672 de pagini ale cărţii despre Discus ("Bleher’s Discus”, n.r.). Multe dintre poveştile mele sunt scrise acolo, dar nu le-am putut spune pe toate. Pe vremea cînd am scris-o aveam deja 360 de expediţii efectuate în Amazonia, iar cele mai multe dintre notele mele de călătorie din ultimii zeci de ani se află în această carte. Pot să vă spun că am găsit o dată un singur exemplar special de Discus şi aş vrea să ma întorc pentru a-l găsi pe al doilea. Există numai trei specii de Discus dar în fiecare specii există populaţii cu sute de culori, astfel că pot fi foarte diferiţi. În carte am scris, în special despre Discusul verde pe care l-am descoperit.

• Ce schimbări au loc în ecosistemtele marine din cauza încălzirii globale?

Acest domeniu nu intră în specializarea mea, dar sunt absolut uimit de faptul că toată lumea este interesată de mediul marin şi pe nimeni nu îngrijorează ceea ce se întîmplă în mediul de apă dulce. Cred că există foarte puţini oameni care realizează că, în primul rînd, habitatele de apă dulce reprezintă mai puţin de 1% din sursele de apă ale Planetei, pe cînd vertebratele care vin din mediul marin au mai mult de 75% din suprafaţa planetei în care să trăiască, Majoritatea oamenilor nu realizează că speciile din aşpa dulce sunt cu mult mai numeroase decît cele din mediul marin, într-un procent de apă dulce trăind mai multe specii dect în 75% de habitate marine. Din mediul de apă dulce dispar zilnic 16 specii, pe cînd din mediul marin niciuna sau cel mult una pe an, deoarece au unde să migreze în cazul în care se poluează apa. Mesajul meu este "Salvaţi cea mai preţioasă sursă de supravieţuire pentru peşti şi oameni – apele dulci de pe aceasată Planetă”.

Agendă încărcată

Heiko Bleher a venit în România pentru a susţine, timp de două zile (13 şi 14 iunie – n.r.), prima Conferinţă internaţională de acvaristică din România, organizată la Muzeul de Istorie Naturală “Grigore Antipa” din Bucureşti. Exploratorul a prezentat momente din expediţiile efectuate în Amazon şi Africa Centrală şi de Vest. După conferinţă, Bleher a petrecut trei zile în Delta Dunării pentru a cerceta, pentru prima dată, mediul de apă dulce al acestui fluviu în România.