Telegraful cu fir a deschis apetitul omenirii pentru comunicaţii. Guglielmo Marconi şi Ferdinand Braun au îmbunătăţit, prin cercetări separate, sistemele de comunicaţii existente şi au dat naştere telegrafului fără fir.
Telegraful cu fir a deschis apetitul omenirii pentru comunicaţii. Guglielmo Marconi şi Ferdinand Braun au îmbunătăţit, prin cercetări separate, sistemele de comunicaţii existente şi au dat naştere telegrafului fără fir.
Karl Ferdinand Braun s-a născut la 6 iulie 1850, la Fulda, Germania. Primii ani de şcoală i-a petrecut în oraşul natal, la şcoala de gramatică. A urmat apoi fizica la Universităţile din Marburg şi Berlin, pe care le-a absolvit în 1872. După câţiva ani petrecuţi ca profesor în diverse colegii, în 1876 a fost numit Profesor Extraordinar de fizică teoretică la Universitatea din Marburg, iar după patru ani a ocupat un post similar la Universitatea din Strasbourg. A călătorit mult, a predat la o varietate de universităţi, printre care şi cea din Tûbingen, unde a avut sarcina de a înfiinţa un institut de fizică. Zece ani mai târziu, în 1895, a fost numit director al Institutului de Fizică din Strasbourg. Abia în 1898 a început să se intereseze de telegrafia fără fir. Primele cercetări ale lui Braun priveau oscilaţiile acustice ale coardelor elastice, urmărind în special influenţa amplitudinii şi mediului înconjurător asupra oscilaţiilor produse. Alte studii urmăreau principiile termodinamicii, presiunea şi solubilitatea solidelor. A murit la 20 aprilie 1918, în Statele Unite.
Italianul. Guglielmo Marconi s-a născut în Bologna, Italia, la 25 aprilie 1874. Provenind dintr-o familie înstărită a avut privilegiul de a fi educat în particular la Bologna, Florenţa şi Leghorn. Încă din copilărie a fost atras de fizică şi de electricitate şi studia lucrările lui Maxwell, Hertz, Righi şi alţii. În 1895 şi-a început lucrările de laborator la Pontecchio, pe una dintre proprietăţile tatălui său. Aici a reuşit pentru prima dată să transmită semnale radio pe o distanţă de aproape doi kilometri şi jumătate. În 1896 s-a mutat cu aparatura la un oficiu poştal din Anglia, unde a obţinut primul patent pentru un sistem de telegrafie fără fir. În 1899, Marconi a reuşit să stabilească o cale de comunicaţii fără fir între Anglia şi Franţa.
După ani de invenţii şi perfecţionare a sistemului de telegraf, în 1914 a fost înrolat ca locotenent în armata italiană, iar în 1916 a fost transferat la Marină, cu rangul de comandant. În timpul războiului, Marconi a investigat undele scurte şi a reuşit să creeze o cale de comunicaţii între Anglia şi Canada. A murit la 20 iulie 1937, la Roma.
Recunoaştere. Guglielmo Marconi şi Ferdinand Braun au fost laureaţi ai Premiului Nobel pentru Fizică în 1909, ca recunoaştere a contribuţiei lor la dezvoltarea telegrafiei. Marconi a primit un număr impresionant de medalii. A fost decorat de ţarul Rusiei cu Ordinul Sfânta Ana. Regele Italiei i-a oferit Crucea Ordinului Coroanei şi a fost numit Cavaler Onorific al Ordinului Regal Victorian în Anglia. Ferdinand Braun n-a avut parte însă, în timpul vieţii, de recunoaştere deosebită, singurul premiu notabil pe care l-a primit fiind Premiul Nobel. În timpul primului război mondial, Braun a plecat în Statele Unite pentru a apăra telegraful german din Long Island de sistemul de telegraf creat de Marconi pentru Marea Britanie, în timpul neangajării SUA în conflict.
Marconi
Marconi şi-a început cercetările în domeniul telegrafului de timpuriu, într-un laborator propriu. În iulie 1897 şi-a înfiinţat propria companie de telegrafie şi a transmis, cu ajutorul unui sistem telegrafic, semnale pe o distanţă de 20 de kilometri. În 1900 a obţinut faimosul brevet cu numărul 7777 şi, determinat să demonstreze că undele wireless nu sunt afectate de curbura Pământului, a reuşit să stabilească o legătură de comunicare transatlantică între două puncte la distanţă de aproape 3.400 de kilometri. Treizeci de ani mai târziu şi-a început cercetările în propagarea caracteristică undelor ultrascurte şi a reuşit să deschidă prima legătură radiotelefonică prin microunde între Vatican şi reşedinţa Papei.
Braun
Cea mai importantă muncă de cercetare a sa a fost în domeniul electricităţii. A publicat lucrări despre deviaţiile de la legea lui Ohm şi despre calcularea forţei electromotoare a elementelor galvanice reversibile din surse termale. Experimentele sale au dus la crearea electrometrului Braun, în 1897. Din 1898 a început să devină interesat de telegrafia fără fir şi a încercat să transmită semnale morse în apă, prin intermediul curenţilor de înaltă frecvenţă. Ulterior a introdus un circuit închis de oscilaţie în telegrafie şi a fost primul care a trimis unde electrice în direcţii bine stabilite. Lucrarea lui Braun despre telegrafia fără fir a fost publicată în 1901 sub titlul “Telegrafia fără fir prin apă şi aer”.