Peştii se tem de imaginea lor în oglindă

Potrivit unui recent studiu realizat de cercetătorii Universităţii Stanford din California, propria imagine reflectată într-o oglindă le poate provoca peştilor o senzaţie de teamă. În cazul peştilor care "se priveau" într-o oglindă a fost înregistrată o activitate cerebrală mai intensă decât în cazul celor care priveau un peşte adevărat de care erau despărţiţi de un perete de sticlă.

În ambele cazuri s-au înregistrat gesturi agresive ce sugerau că peştii care priveau se pregăteau să-şi înfrunte inamicii: fie propriile reflexii, fie adversari reali. Potrivit lui Julie Desjardins, cercetător şi doctor în biologie, se pare că este vorba despre un fenomen pe care peştii nu îl înţeleg. Stimulii recepţionaţi nu corespund celor primiţi în situaţii anterioare, reacţia peştilor fiind una emoţională.

Desjardin şi biologul Russell Fernalld au organizat "antrenamente" de câte 20 de minute pentru indivizii din specia Ciclide Africane, un peşte de apă dulce. Un perete transparent a fost amplasat în mijlocul unui acvariu în care doi peşti au fost "asmuţiţi" unul împotriva celuilalt, fără a avea însă posibilitatea unei confruntări directe. Periodic, peretele transparent era înlocuit cu o oglindă. În ambele situaţii, "combatanţii" încercau să-şi înfrunte adversarii, fie reali sau imaginari.

Comportamentul lor devenea agresiv de câte ori era efectuată modificarea.

ASEMĂNĂRI
Oamenii de ştiinţă au analizat mostre de testosteron şi alţi hormoni producători de agresivitate. Ulterior, cercetătorii au disectat creierul fiecărui peşte, în special regiunea în care e situată formaţiunea numită Amygdala, zona cerebrală care coordonează teama şi mecanismul instalării acesteia. Toţi peştii prezentau concentraţii crescute de testosteron, dar numai cei care "luptaseră" cu imaginea lor în oglindă prezentau o activitate intensă la nivelul Amygdalei.

Cercetătorii susţin că rezultatele obţinute dovedesc că vertebratele inferioare pot face deosebiri pe care specialiştii nu le considerau posibile. În ciuda faptului că Amygdala umană are o structură mai complexă decât cea a peştilor, broaştelor, oamenii prezintă câteva trăsături comune cu acestea. Desjardin a elaborat o teorie, potrivit căreia teama sau iritarea se datorează necunoaşterii imaginii întâlnite.

În cazul confruntărilor normale, peştii se muşcă reciproc pe rând, adoptând mişcări şi poziţii în urma cărora forţa unuia dintre combatanţi se diminuează. În cazul unei imagini în oglindă, "adversarul virtual" face exact aceleaşi mişcări şi nu oboseşte. Iar "atacatorul" nu observă nici o reacţie de răspuns din partea adversarului.

ÎNRUDIRE
Considerând rolul Amygdalei surprinzător şi interesant, Desjardin a declarat că, având în vedere reacţiile fiziologice şi concentraţiile hormonale asemănătoare, ea nu se aştepta la un răspund diferit la nivel cerebral. Chiar şi cercetătorii care au studiat exclusiv capacitatea cognitivă a altor animale în afara mamiferelor au analizat rareori creierul acestora, atenţia lor îndreptându-se spre hormoni şi comportament. Cercetătoarea crede că nevertabratele inferioare posedă o capacitate cognitivă mai mare decât credeau savanţii, iar gândirea peştilor poate avea mai multe în comun cu cea a oamenilor decât se credea până în prezent.

Desjardin aseamănă fenomenul cu o situaţie iritantă din copilărie, când un copil spune un lucru şi adulţii din preajma sa îl repetă, iritându-l şi frustrându-l. Procesul s-ar putea produce asemănător şi în cazul peştilor. Dacă această similitudine va putea fi demonstrată experimental, savanţii vor face un mare pas înainte în tentativa de a demonstra "înrudirea" dintre oameni şi peşti.