Premiile nobel 2007

Geneticianul daltonist, pionierul chimiei suprafeţelor, vrăjitorii miniaturizării nano, scriitoarea reprofilată pe SF şi politicianul american. Premiile Nobel din 2007 au oferit confirmarea deplină pentru nouă personalităţi care intră in galeriile de onoare ale celei mai respectate distincţii academice din lume.

Geneticianul daltonist, pionierul chimiei suprafeţelor, vrăjitorii miniaturizării nano, scriitoarea reprofilată pe SF şi politicianul american. Premiile Nobel din 2007 au oferit confirmarea deplină pentru nouă personalităţi care intră in galeriile de onoare ale celei mai respectate distincţii academice din lume.

In fiecare octombrie, mapamondul intră in vrie şi descoperă intr-o lumină nouă un grup mic de persoane care au privilegiul de a putea spune că au un premiu Nobel in palmares. Ziarele, televiziunile şi internetul sunt efectiv electrocutate de anunţurile pe care le fac pe rănd, la inceputul lunii octombrie, Academia Regală de Ştiinţe (pentru chimie, economie şi fizică), Institutul Karolinska (pentru premiile din medicină), Academia Suedeză (premiile pentru literatură) şi Comitetul parlamentar special din Norvegia, in cazul Nobelului pentru pace. La 10 decembrie, laureaţii acestui an in chimie, fizică, literatură şi medicină se vor intălni la Stockholm, pe scena sălii de concerte din capitala suedeză, unde li se vor inmăna diplomele, medaliile şi cecurile cu valoarea premiului: 10 milioane de coroane, aproximativ 1,08 milioane de euro. Oficiile sunt făcute de monarhul Suediei, iar in aceeaşi zi, la Oslo, este decernat şi premiul Nobel pentru pace, in prezenţa regelui Norvegiei. Premiul pentru pace face figura distinctă intre categoriile Nobel pentru că, prin testamentul său, fondatorul acestei tradiţii, Alfred Nobel (1833-1896), a decis ca la acest domeniu decizia să aparţină Norvegiei. La sfărşitul secolului al XIX-lea, Suedia impreună cu Norvegia alcătuiau o uniune statală in care Oslo era responsabil doar pentru problemele interne, politica externă fiind apanajul curţii de la Stokholm.

Arta miniaturilor in fizică

Cu măinile in buzunare, in mers rapid. Stop. Rewind. Stop, folder, search, MP3 files. Play. Jocul prin meniurile unui ‡   ‡ i-Pod produce mare incăntare tuturor celor care posedă un astfel de instrument. O cutiuţă elegantă de dimensiunile unei brichete mai mari. Şi care poate substitui cu succes toate funcţiile de bază pe care le are o combină muzicală care incape cu greu intr-o consolă audio. Sau, pentru cine vrea să-şi verifice mail-ul intr-o gară, aşteptănd un tren, eventual să ruleze nişte aplicaţii de design sau de proiectare, e simplu: deschide laptop-ul şi se apucă de lucru. Insă aceste lucruri ar fi fost imposibile dacă nu existau doi oameni de ştiinţă, francezul Albert Fert şi germanul Peter Grünberg. Cercetările lor au făcut posibilă trecerea miniaturizării din stadiu de cercetare de laborator la tehnologie aplicabilă pe scară largă in producţiile comerciale din intreaga lume. Cei doi impart premiul Nobel pentru fizică in 2007, datorită descoperirii "magnetorezistenţei gigantice" (GMR) in domeniul nano. Astfel, miniaturizarea hard-disk-urilor a fost posibilă, Fert şi Grunberg fiind "părinţii" direcţi ai laptopului sau ai generaţiilor intregi de gadget-uri care captează imaginaţia celor impătimiţi de tehnologiile "care dau bine". Fert, la scurt timp după anunţarea victoriei sale, a declarat zămbind: "Dacă acum puteţi asculta muzică pe MP3-player-ul dumneavoastră, este puţin şi datorită a ceea ce am făcut eu", după cum relatează Scientific American. "Este absolut firesc ca intreaga naţiune să işi mărturisească marea sa recunoştinţă in faţa profesorului Fert", a declarat la scurt timp după anunţarea Nobelului pentru fizică preşedintele francez, Nicolas Sarkozy. Performanţele GMR? "Un hard-disk de calculator care foloseşte un senzor GMR este echivalentul unui avion cu reacţie care zboară la viteza de 30.000 de km/h, la o altitudine de doar un metru, şi este totuşi capabil să vadă şi să catalogheze fiecare fir de iarbă peste care trece", a comentat principiile magnetorezistenţei gigantice fizicianul Ben Murdin pentru Scientific American. Peter Grunberg şi Alfred Fert au descoperit acest principiu simultan, deşi au lucrat separat.

Alergătorul de cursă lungă

In domeniul chimiei, Academia Suedeză a decis: pentru 2007, un singur cercetător se va bucura de premiu, fără să-l impartă cu nimeni. Iar anunţul a fost făcut chiar de ziua lui. Gerhard Ertl a comentat pentru BBC surpriza sa: "Cănd premiul Nobel pentru fizică a fost luat de un german ieri (luni, 8 octombrie - n.r.), mi-a fost clar că un alt german nu va primi Nobelul pentru chimie. Este cea mai mare onoare la care te poţi găndi intr-o viaţă de om de ştiinţă". Ertl este cercetătorul care a pus bazele unei noi direcţii de studii in chimie. Este vorba de chimia suprafeţelor. Academia Regală de Ştiinţe şi-a justificat astfel decizia: "Această ştiinţă (chimia suprafeţelor - n.r.) este importantă pentru industria chimică şi ne poate ajuta să inţelegem diferite procese precum ruginirea fierului, cum funcţionează combustibilii sau catalizatorii din maşinile noastre. Chimia suprafeţelor poate explica chiar şi distrugerea stratului de ozon, deoarece paşi fundamentali au loc in reacţiile care se intămplă pe suprafaţa cristalelor mici de gheaţă din stratosferă. Industria semiconductorilor este o altă arie care depinde masiv de cercetările din chimia suprafeţelor". In lumea chimiştilor, Ertl este privit ca un adevărat zeu, iar metodologiile sale de predare pe care le-a pus la punct in domeniul chimiei suprafeţelor sunt predate la universităţi precum Berkeley sau Cambridge.

Cei trei geneticieni

Premiul Nobel pentru medicină a fost impărţit anul acesta intre trei personalităţi din lumea geneticii, pentru cercetările revoluţionare in privinţa celulelor stem. Americanii Mario R. Capecchi şi Oliver Smithies, alături de britanicul Sir Martin J. Evans au fost declaraţi căştigătorii prestigioasei distincţii pentru descoperirea procedeelor de "knockout" genetic, adică de atenuare pănă la anihilare a acţiunii anumitor gene pentru a minimaliza riscurile unor afecţiuni, relatează BBC. Poveştile lor de viaţă sunt pe măsura descoperirilor lor. Americanul de origine italiană Mario Capecchi şi-a petrecut o parte din copilărie pe străzi, după ce mama sa a fost deportată in lagărul de concentrare de la Dachau. "Aveam trei ani şi jumătate cănd au luat-o la Dachau. M-a lăsat cu o familie de ţărani in Italia, pentru că a crezut că aş avea mai multe şanse de supravieţuire fără ea. Apoi, s-au terminat banii şi am stat pe străzi de la patru ani şi jumătate pănă la nouă ani. Nu vă voi spune cum am supravieţuit, dar am incălcat vreo căteva reguli", s-a confesat laureatul premiului Nobel, pentru Scientific American. După terminarea celui de-al doilea război mondial, mama micului Mario, eliberată din lagărele naziste, il regăseşte internat intr-un spital, suferind de malnutriţie şi pleacă impreună in Statele Unite, la fratele său. Unchiul copilului care avea să devină unul dintre cei mai respectaţi geneticieni il introduce in lumea fizicii şi a ştiinţelor. Urmează o carieră strălucită, despre care Capecchi spune: "Un lucru pe care il pot spune din propria experienţă este că nu poţi prezice de unde vor apărea oamenii, aşa că trebuie să deschizi posibilităţi pentru oricine". Oliver Smithies, pe lăngă premiul Nobel, are şi permis de pilotaj. In condiţiile in care este daltonist. Dar asta nu l-a impiedicat nici să revoluţioneze genetica prin cercetările despre blocarea genelor şi efectele pe care le au, in cazul şoarecilor, şi nici să-şi cumpere trei avioane uşoare pe care le pilotează in timpul liber. Despre colegii săi, Smithies a declarat pentru AFP, la scurt timp după ce a primit la ora 5 dimineaţa (ora SUA), luni, 8 octombrie, telefonul din Suedia: "Ii cunosc foarte bine de 15 ani. Am impărţit deja un premiu. Cu Mario Capecchi discut la intălnirile ştiinţifice. Căt despre Martin Evans, a adus personal celule stem ale embrionilor pe care lucra, la laboratorul nostru, pe post de cadou ştiinţific". Cercetările celor trei s-au concentrat pe "machetarea" in organismul şoarecilor a modelelor de boli umane, mai precis in celulele stem ale şoarecilor, pentru a studia funcţionarea genelor intr-un ansamblu biologic normal. Unul dintre efectele imediate ale acestei metodologii este posibilitatea corecţiilor genetice, la nivelul secvenţelor ADN deficitare pentru tratamentul unor boli precum cancerul.

Nobel - science fiction sau realitate?

Doris Lessing este specială din mai multe privinţe. In afară de faptul că este decanul de vărstă al laureaţilor premiului de la Stockholm pentru literatură, Lessing, in vărstă de 88 de ani, a avut o traiectorie spectaculoasă şi o viaţă punctată de contraste, deseori ireconciliabile. După tinereţea marcată de angajamentele politice spre stănga, scriind despre probleme sociale, Doris Lessing se vede pusă in postura de a fi innobilată cu rangul de Dame of The British Empire, in 1999, dar refuză demnitatea pe motiv că Imperiul Britanic nu mai există, acceptănd să fie Companion of Honour, pentru "evidente servicii aduse naţiunii". De trei ori nominalizate pentru prestigioasele premii Booker, cărţile scriitoarei britanice acoperă o gamă largă de subiecte şi genuri. Spre surpriza tuturor, Lessing a declarat că lucrarea cea mai reprezentativă pe care a scris-o este o serie de science-fiction intitulată "Canopus in Argos", compusă din cinci volume in care scriitoarea studiază evoluţia societăţilor din perspectiva diferitelor stadii de dezvoltare. Insă Academia Suedeză i-a acordat Nobelul considerănd-o "povestitoarea experienţei feminine care, prin scepticism, pasiune şi putere vizionară, a supus analizei o civilizaţie divizată". Lessing a fost intămpinată de presă la 11 octombrie, in timp ce cobora din taxi, venind de la cumpărături, pentru a-i afla reacţia in urma anunţului. Glumind, intr-un limbaj colorat, scriitoarea a declarat, citată de AFP: "Nu pot să spun că sunt copleşită de surpriză. Am 88 de ani şi ei nu pot da Nobelul cuiva care a murit, aşa că bănuiesc că s-au găndit că mai bine mi l-ar oferi acum, inainte să dau colţul". Lessing a adăugat: "Am căştigat toate premiile din Europa, fiecare afurisit de premiu, aşa că sunt incăntată că le am pe toate, OK? E o chintă regală". Romanul care i-a adus consacrarea a fost "The Golden Notebook", in 1962.

Â

Un "adevăr comod"

După succesul decernării Oscarului de anul acesta pentru documentarul "Un adevăr incomod", despre incălzirea globală, fostul vicepreşedinte al Statelor Unite, Al Gore, işi adaugă incă un atu in panoplia sa politică şi civică: premiul Nobel pentru pace. Politicianul american va impărţi distincţia cu preşedintele Comitetului Interguvernamental pentru Schimbările Climatice (IPCC), indianul Rajendra Pachauri. Nobelul a fost acordat astfel şi unei instituţii internaţionale, o practică ce s-a regăsit şi in decernarea Nobelului din 2005, an in care Mohammad el Baradei, preşedintele Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomică (IAEA), a acceptat distincţia in numele ei. "In copilărie, totul era frumos şi la adăpost de orice poluare. Puteam contempla frumuseţea naturii in stadiul său perfect. Sunt amintiri care nu te părăsesc niciodată", a declarat Gore intr-un interviu pentru AFP, discutănd despre cruciada pe care a pornit-o la nivel global pentru a repune pe agenda liderilor politici din intreaga lume problemele incălzirii climei şi efectele devastatoare pe care aceasta le are asupra ecosistemelor terestre şi a vieţii umane in general. Rajendra Pachauri, in vărstă de 67 de ani, a comentat pentru AFP, după anunţarea Nobelurilor pentru pace: "Adevăraţii laureaţi ai acestei recompense sunt membrii comunităţii ştiinţifice care au contribuit la proiectele IPCC şi guvernele care au susţinut acţiunile sale". Pentru Al Gore, Nobelul reprezintă o confirmare că lupta sa pe domeniul ecologiei din ultimii ani şi-a făcut vizibile efectele. Este probabil persoana care a făcut cel mai mult pentru mai buna inţelegere in toată lumea a măsurilor care trebuie adoptate", după cum a declarat preşedintele comitetului pentru Nobelul norvegian, Ole Danbolt Mjoes. Cei doi căştigători ai Nobelului pentru pace vor primi diploma separat de "confraţii" premianţi de la celelalte categorii la 10 decembrie, in capitala Norvegiei.

Fondatorul

Alfred Nobel (1833-1896), magnatul suedez care a descoperit dinamita, a infiinţat prin testament Fundaţia care urma să decerneze cele mai dorite premii din lume pentru comunitatea ştiinţifică şi lumea literaturii. Cercetările sale pentru obţinerea unei combinaţii stabile a nitroglicerinei au luat viaţa fratelui său, Emil, care a murit in timpul unor experimente cu substanţa explozivă in 1864. Nobel a dorit ca premiile să fie o celebrare a celor mai mari realizări anuale "in beneficiul umanităţii", după cum se arată in testamentul său.

Climă

Lupta pentru sensibilizarea opiniei publice asupra schimbărilor climatice a fost recompensată anul acesta printr-un Nobel pe care Al Gore şi Rajendra Pachauri, din partea Comitetului Interguvernamental pentru Schimbările Climatice, il impart. Pachauri a apreciat că "mesajul trebuie să privească pe toată lumea, ţările industrializate sau ţările in curs de dezvoltare, toţi suntem in aceeaşi barcă."

Parcurs

"Fostul viitor preşedinte al Statelor Unite", după cum ironic s-a autointitulat, Al Gore a intrat in atenţia opiniei publice şi ca una din figurile centrale ale luptei pentru problemele ecologice. După căştigarea Oscarului pentru documentarul făcut după cartea sa, "Un adevăr incomod", Al Gore şi-a relansat spectaculos cariera publică, fiind considerat in prezent un adevărat "guru" al problemelor legate de incălzirea globală. "De mulţi ani, Al Gore, prin angajamentele sale personale, contribuie ca nimeni altul la trezirea conştiinţei mondiale pentru dezvoltarea strategiilor eficiente impotriva schimbărilor climatice", se arată intr-o scrisoare de felicitare trimisă de cancelarul german Angela Merkel, după anunţarea premiilor.