Premiul Nobel pentru Fizică

Înalta distincţie în fizică a Academiei Regale Suedeze pentru Ştiinţă a fost acordată anul acesta unor savanţi care s-au implicat, de-a lungul timpului, în cercetări fundamentale privitoare la "funcţionarea" Universului. Concret, este vorba despre studii legate de conservarea sau nu a simetriei fenomenelor fizice care au loc la nivel "micro" sau "macro".

Contribuţia lui Yoichiro Nambu, a lui Makoto Kobayashi şi a lui Toshihide Maskawa a constat într-o serie de lucrări din domeniul fizicii particulelor, lucrări care au scos în evidenţă elementele principale care au stat la baza formării Universului în urmă cu aproximativ 14 miliarde de ani.

În vârstă de 87 de ani, profesorul american de origine niponă Yoichiro Nambu a descoperit, în 1960, mecanismul de distrugere spontană a simetriei în fizica subatomică. Colegii săi, Makoto Kobayashi şi Toshihide Maskawa, au constribuit la această descoperire prin observarea originii distrugerii simetriei. În 1972, cei doi cercetători de la Universitatea din Kyoto (Japonia) au reuşit să identifice, în natură, cel puţin trei familii de cuarci (particule ipotetice din care ar fi formate particulele elementare. Existenţa cuarcilor a fost postulată în 1964 de către fizicianul M. Gel - Mann – n.r.), precum şi modalitatea de transformare a acestora. Kobayashi, care lucrează în prezent în cadrul Laboratorului KEK din oraşul japonez Tsukuba, şi Maskawa, care este profesor la Institutul de Fizică Teoretică din cadrul Universităţii din Kyoto, au reuşit să determine momentul în care materia exista sub forma unei supe dense (denumită plasma cuarci-gluoni), iar după răcirea ei, cuarcii s-au aglutinat formând protonii, neutronii şi particulele compozite.

Pentru contribuţiile lor, Kobayashi şi Maskawa au împărţit jumătate din premiul de 1,02 milioane de euro, cealaltă jumătate revenindu-i lui Nambu. Acesta din urmă şi-a început studiul de la analizarea fenomenului de superconductivitate (adică a fenomenului în care curenţii electrici curg fără să întâmpine vreo oprelişte). Cercetările lui Nambu se înscriu în aşa-zisa teorie a "Modelui standard", prin care se încearcă descrierea particulelor elementare aflate la originea Big Bang-ului.


TOSHIHIDE MASKAWA

"Este formidabil pentru un teoretician să descopere într-o dimineaţă un adevăr pe care nu şi l-ar fi imaginat vreodată", spune fizicianul japonez, profesor emerit al Universităţii din Kyoto. Într-un interviu recent, Maskawa a declarat că experimentul care implică acceleratorul de particule din Elveţia (deja celebrul LHC, pornit în toamna acestui an – n.r.) va face dovada supersimetriei şi a particulei Higgs, precum şi a altor particule "pe care nu ni le-am imaginat niciodată".


YOICHIRO NAMBU

Fizicianul american de origine niponă este considerat un vizionar. Acum un deceniu, un cunoscut profesor de la Universitatea California din Berkely spunea: "Am impresia că dacă aş şti ce gândeşte Nambu acum, aş fi cu zece ani înaintea voastră". De la jumătatea secolului trecut, Nambu lucrează ca profesor de fizică la Universitatea Chicago. În timp, el a primit o serie de premii, dintre care amintim Medalia Naţională pentru Ştiinţe în SUA, Ordinul Culturii în Japonia, Medalia Max Planck etc.


MAKOTO KOBAYASHI

S-a născut în 1944 în oraşul Nagoya. Când a făcut uimitoarea descoperire – modelul care prezicea existenţa a trei familii de cuarci – profesorul Kobayashi avea doar 28 de ani. A mai avut nevoie de încă 30 pentru a descoperi, în urma unor teste efectuate în acceleratoarele de particule, că informaţiile sale erau într-adevăr corecte.