Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Acest fenomen, cunoscut sub numele de „déjà vu”, a scăpat mult timp de înțelegerea psihologiei și neurologiei, dar natura și cauzele sale sunt din ce în ce mai explorate. O nouă cercetare răspunde la unele dintre întrebările pe care mulți le avem despre ce este cu adevărat acest sentiment și de ce apare.
Ce este Déjà Vu
Termenul „déjà vu”, reluând originile sale franceze, poate fi tradus ca „deja văzut”. Însă această definiție aparent simplă contrazice experiența. Déjà vu transcende simpla recunoaștere vizuală. Este un fenomen care se întinde pe un spectru de întâmplări „deja” auzite, întâlnite, vizitate, și multe altele.
În domeniul psihologiei și neurologiei, déjà vu nu este o simplă reluare a trecutului. Este o familiaritate subiectivă și nedefinită, distinctă de recunoașterea autentică a unui eveniment întâlnit anterior.
Un studiu publicat în Jurnalul de Psihologie și Psihiatrie Clinică analizează natura acestui fenomen, aruncând lumină asupra senzației „ca și cum”. În lumea déjà vu, experiența prezentă se desfășoară cu o familiaritate ciudată, ca și cum ar fi un ecou al unui scenariu scris în trecut. În mod surprinzător, această senzație persistă chiar și atunci când, rațional, lucrurile nu au avut loc niciodată.
Se poate lua în considerare experiența déjà vu ca o piesă de puzzle care nu se încadrează tocmai în cronologia memoriei și a percepției. Nu este o amintire simplă, în care se poate identifica originea familiarității. În schimb, operează în domeniul „ca și cum” - un tărâm în care mintea se luptă cu impresia că momentul prezent s-a desfășurat anterior, chiar dacă nu există dovezi sau amintiri concrete care să susțină o astfel de afirmație. Această senzație „ca și cum” adaugă straturi de complexitate experienței déjà vu, provocând înțelegerea memoriei, a conștiinței și a configurației complicate a minții umane.
Perspectivele studiului încearcă să facă lumină asupra naturii evazive a déjà vu-ului, determinându-ne să reflectăm la complexitatea capacității creierului de a evoca un sentiment de familiaritate care sfidează explicațiile convenționale. Pe măsură ce dezvăluim enigma déjà-vu-ului, devine clar că acest fenomen nu este doar o ciudățenie a memoriei, ci o poartă către întrebări mai profunde despre natura percepției și misterele care se află în adâncurile conștiinței noastre.
Explicații pentru Déjà Vu
Cercetările care revizuiesc cunoștințele existente cu privire la déjà vu, din Journal of Neurology, ne prezintă o multitudine de teorii psihologice. Sunt evidențiate diverse teorii, cum ar fi „diplopia mentală”. Din această perspectivă, deja-vu-ul apare dintr-o pierdere a sincronicității între emisferele creierului, în timp ce unii propun o percepție dublă, simultană.
Citește pe Antena3.ro
Alții susțin că déjà-vu este aproape ca un magnetofon defect care se află în mintea noastră. Percepțiile sunt înregistrate, iar amintirile sunt redate, dar în déjà vu informațiile senzoriale sunt înregistrate și redate în același timp.
Din perspectiva psihodinamică, Sigmund Freud a postulat déjà-vu-ul ca pe o dorință de a întoarce timpul înapoi, în timp ce alții îl văd ca pe un mecanism de apărare - o asigurare psihică împotriva adversității. Unii psihanalişti sugerează că deja vu ar fi un vis de veghe sau un reziduu de vise în timpul zilei.
Totodată, perspectiva parapsihologică sugerează că deja vu ar putea fi produsul teleportării astrale, telepatiei sau chiar amintiri din viețile anterioare, sugerând reîncarnarea.
Ce perspectivă este corectă
În mod colectiv, aceste perspective psihologice diverse asupra déjà vu-ului implică mai multe fațete asupra înțelegerii acestui fenomen intrigant. Prevalența teoriilor referitoare la disfuncția lobului temporal - cum ar fi diplopia mentală sau ipoteza magnetofonului - sugerează rețeaua vastă dar imperfectă a proceselor noastre cognitive, sugerând că deja-vu-ul poate să nu fie o experiență singulară și simplă, ci mai degrabă un proces complex de interacțiuni în interiorul creierului.
Perspectivele psihodinamice subliniază fundamentele emoționale asociate acestor experiențe, subliniind conexiunile profunde dintre memorie, emoție și percepție. Menționarea conceptelor parapsihologice lărgește domeniul de aplicare, îndemnându-ne să luăm în considerare dimensiuni neconvenționale și posibilitatea unor elemente extrasenzoriale sau chiar metafizice.
Amalgamarea acestor perspective pictează o imagine a déjà vu-ului ca fenomen care transcende explicațiile convenționale, făcându-i pe cercetători să aprofundeze în tărâmurile memoriei și conștiinței. Cu toate acestea, navigând prin aceste perspective, devine evident că nicio teorie nu surprinde complexitatea déjà vu-ului. Psihologii, neurologii și chiar parapsihologii oferă perspective interesante, dar enigma persistă.
În pofida unui anumit consens cu privire la rolul disfuncției lobului temporal, déjà vu continuă să sfideze logica. Puzzle-ul déjà vu-ului rămâne, invitându-ne să provocăm granițele a ceea ce știm despre memorie, percepție și natura minții umane.
Concluzie
În vastul peisaj al anchetei psihologice, déjà-vu este unul dintre numeroasele mărturii ale misterelor minții umane. De la experiențele psihice la căile neuronale complicate, fenomenul rămâne evaziv, scrie forbes.com.
