Renaştere în Irlanda

La sfârşitul anilor ’80 zona estică a Irlandei se confrunta cu mari probleme de dezvoltare, datorate emigraţiei masive a forţei de muncă.

Un recensământ realizat în 1988 a arătat că 75% din persoanele din grupa de vârstă 17-25 de ani din localitatea Kiltimagh fuseseră forţate de condiţiile economice să emigreze pentru găsirea unui loc de muncă. Ca într-un cerc vicios, prin plecarea acestora, zona nu a mai avut nici o şansă de dezvoltare. Decăderea zonei şi-a pus imediat amprenta pe clădirile părăsite din oraş şi fermele abandonate din zona rurală învecinată. Circa 40% dintre clădirile oraşului erau atât de degradate că trebuiau demolate, iar celelalte 60% nu erau nici ele departe de aceeaşi soartă. În plus, în aşa condiţii nimeni nu a mai încercat nici o nouă afacere, chiar multe din cele existente devenind falimen-tare. O situaţie sumbră, aparent fără nici o şansă de reabilitare.

Cu toate acestea sau, mai bine zis, tocmai de aceea, în 1989 autoritatea publică locală a decis crearea unei companii de Dezvoltare Integrată a Resurselor – IRD Kiltimagh Ltd, companie ce a devenit rapid, datorită rezultatelor remarcabile, una din cele mai renumite organizaţii comunitare de dezvoltare din Europa de Vest. Politica dezvoltată de companie s-a bazat pe ideea că toate programele sectoriale de dezvoltare trebuie să se desfăşoare în paralel, fără a acorda o atenţie mai mare unui domeniu în defavoarea altuia. Au fost ignorate doar proiectele care necesitau investiţii, dar care nu erau generatoare de bani. Resursele-cheie ale dezvoltării au fost elementele patrimoniului artistic, cultural şi arhitectonic. În prezent, Kiltimagh oferă toată gama de servicii ce asigură un standard ridicat al vieţii: centru de sănătate, bibliotecă, centru comunitar cu săli de gimnastică şi saună, grădiniţe moderne şi locuri de joacă pentru copii, şcoli primare în care se oferă copiilor lecţii de pian, un liceu fondat în 1912, dar complet renovat şi dotat cu cele mai noi echipamente IT.

PREZENTARE. Primul proiect de dezvoltare a vizat reabilitarea principalelor clădiri din localitate. Gara a fost reconstruită conform planului iniţial şi a fost transformată în muzeu al oraşului. Sala de aşteptare a fost transformată în sală de expoziţii, găzduind lucrări atât ale artiştilor locali, cât şi ale celor recunoscuţi la nivel naţional şi chiar internaţional. Clădirea oferă, pentru o perioadă scurtă şi la un preţ rezonabil, un spaţiu retras de locuit pentru artişti. Reabilitarea clădirii a avut şi o valoare sentimentală semnificativă, ea reprezentând locul din care aproape toţi tinerii au plecat de acasă, fără a se mai întoarce vreodată. În 2001 a început şi reabilitarea clădirilor din centrul oraşului, clădiri ce în urmă cu 20 de ani erau renumite pentru activităţile teatrale pe care le găzduiau. Compania a renovat în întregime complexul central transformându-l în acelaşi timp într-o structură multifuncţională. Acum nu mai reprezintă doar un teatru, ci cuprinde şi un centru de conferinţe, judecătoria – care în momentul începerii lucrărilor era pe punctul de a se muta din oraş datorită riscului prăbuşirii clădirii în care îşi avea sediul iniţial, un spaţiu pentru petrecerea timpului liber şi un cinematograf.

ÎN LOC DE CONCLUZIE. Acest proiect, parte a unui plan bine conturat ce include toate elementele necesare unei dezvoltări durabile a zonei, prin luarea în considerare a factorilor economici, sociali şi de mediu, reprezintă un model pentru revitalizarea zonelor abandonate. Elementul central şi cheia succesului a constituit-o în acest caz parteneriatul public-privat stabilit. Cooperarea autorităţilor centrale cu cele locale şi cu sectorul de afaceri poate face minuni în dezvoltarea unei zone. Cu condiţia ca totul să se facă din dorinţa de dezvoltare a comunităţii în ansamblu. Câtă vreme reprezentanţii autorităţilor şi oamenii de afaceri consideră că locul în care trăiesc nu contează şi nu sunt afectaţi de mizerie, degradare şi insecuritate, ci visează în continuare la mulţi bani, case mari ce umbresc curţile aproape inexistente şi maşini de lux pentru şanţuri şi gropi, proiecte ca cel prezentat nu au nici măcar şansa de a se apropia de o foaie de hârtie.

DATE DESPRE ZONĂ
Ţara: Irlanda
Regiunea: Connaught – Mayo
Populaţia: 50.000 locuitori
Suprafaţa zonei: 2.100 km2

DATE DESPRE PROIECT
Buget: 4.430.000 de euro, din care 460.000 de euro fonduri europene (Leader +) şi  3.970.000 de euro fonduri publice.