ROBERT S. MULLIKEN / Premiul Nobel pentru Chimie – 1966

Robert Sanderson Mulliken s-a născut în 1896, în casa lui Samuel Parsons Mulliken, profesor de chimie organică la Institutul de Tehnologie Massachusetts. În copilărie s-a remarcat printr-o memorie foarte bună, dar selectivă; a reuşit să înveţe clasificarea botanică a plantelor, iar mai târziu a fost scutit de cursul de germană din facultate deoarece şi pe aceasta o învăţase de mic copil.

SCIENCE PHOTO LIBRARY

A devenit expert în nomenclatura chimiei organice încă din perioada în care îl ajuta pe tatăl său să-şi termine lucrarea de patru volume despre identificarea compuşilor organici.

CARIERĂ. Mulliken a fost foarte interesat de teoria valenţelor şi de structura moleculară. Primele sale cercetări studiau izotopii, după care a trecut la o sistematizate a stărilor electronice ale moleculelor. Mai târziu, o serie de lucrări despre interpretările teoretice ale intensităţilor absolute ale spectrului electronic l-a condus pe Mulliken la estimări asupra moleculelor organice conjugate şi la teorii cuantum-mecanice despre conceptul de hiperconjugare. În 1966, a primit Premiul Nobel pentru Chimie, pentru cercetarea, prin intermediul metodei orbitalilor moleculari, a legăturilor chimice şi a structurii electronice a moleculelor.

CV

DATA NAŞTERII
7 iunie 1896

LOCUL NAŞTERII
Newburyport, Massachusetts, SUA

CARIERĂ
1917 – şi-a obţinut licenţa la Institutul de Tehnologie Massachusetts din Cambridge;
1921 – şi-a susţinut teza de doctorat la Universitatea Chicago din Illinois;
1926-1928 – preia postul de profesor de fizică la Universitatea New York;
1936 – devine membru al Academiei Naţionale de Ştiinţe din SUA;
1966 – este laureat al Premiului Nobel pentru Chimie;
31 octombrie 1986 – încetează din viaţă la Arlington, Virginia.

Teoria orbitalilor moleculari descrie structura electronică a moleculelor, care are ca punct de plecare orbitali localizaţi pe atomi individuali din-tr-o moleculă, care se combină pentru a obţine orbitalii moleculari de încercare