Robert Woodward - Premiul Nobel pentru Chimie 1965

Robert Burns Woodward a fost un om de ştiinţă american care s-a remarcat în domeniul chimiei organice. A adus contribuţii importante la chimia organică modernă, în special în sintetizare şi determinarea structurii unor produse naturale complexe. De-a lungul carierei sale a avut o colaborare fructuoasă cu Ronald Hoffman, mai ales în studiul teoretic al reacţiilor chimice. Woodward a primit Pre­miul Nobel pentru Chimie în 1965 "pentru reali­zările sale deosebite în arta sintezei organice".

Robert Burns Woodward a fost un om de ştiinţă american care s-a remarcat în domeniul chimiei organice. A adus contribuţii importante la chimia organică modernă, în special în sintetizare şi determinarea structurii unor produse naturale complexe. De-a lungul carierei sale a avut o colaborare fructuoasă cu Ronald Hoffman, mai ales în studiul teoretic al reacţiilor chimice. Woodward a primit Pre­miul Nobel pentru Chimie în 1965 "pentru reali­zările sale deosebite în arta sintezei organice".

 PRIMII ANI. Încă din copilărie, Robert Woodward a fost atras de chimie, iar în timpul şcolii generale majoritatea hobby-urilor sale se învîrteau în jurul ştiinţei. Pînă să intre la liceu, realizase majoritatea experimentelor de chimie organică din cartea lui Paul Gatterman. În 1928, setea de cunoaştere l-a îndemnat să ia legătura cu Consulatul German din Boston, prin intermediul căruia a reuşit să obţină copii după cîteva lucrări originale publicate în revistele germane de specialitate. Mai tîrziu îşi aduce aminte de acele vremuri, în care a descoperit fascinat reacţia chimică organică Diels-Alder.

 SAVANTUL. În 1933 a intrat la Institutul de Tehnologie Massachusetts, însă după mai puţin de un an a fost exmatriculat pentru nea­tenţia la cursurile formale. S-a reînmatriculat în 1935, iar în 1936 şi-a obţinut licenţa în ştiinţe. Doar un an mai tîrziu, Institutul de Tehnologie i-a oferit doctoratul, în urma prezentării investigaţiilor sale legate de sinteza unui hormon sexual feminin. Din acest moment, Woodward a fost asociat cu Universitatea Harvard, unde a urcat toate treptele ierarhice pînă la poziţia de profesor, obţinută în 1950. Din 1963 a preluat conducerea Institutului de Cercetare Woodward din Basel, Elveţia.   

PUBLICAŢII. În timpul vieţii, Woodward a fost autorul şi coautorul a aproape 200 de publicaţii, dintre care 85 au fost lucrările sale complete. Deoarece experimentele şi descoperirile sale se desfăşurau într-un ritm alert, majoritatea lucrărilor sale au fost publicate post mortem. Robert Woodward era o adevărată enciclopedie de chimie, avea o memorie deosebită pentru detalii şi abilitatea de a presupune legături corecte între elemente. Peste 200 dintre studenţii său şi-au luat doctoratul în chimie, iar printre cei mai faimoşi se numără Yoshito Kishi, Stuart Schreiber, Steven Banner şI Kendall Houk.

Woodward a aplicat tehnica spectroscopiei cu infra­roşu şi degradarea chimică pentru a determina structura unor molecule complicate, printre care stricnina, magnamicina şi teramicina şi a propus structura corectă a penicilinei. În fiecare caz, a arătat cum faptele raţionale şi principiile chimice, combinate cu intuiţia, pot duce la progresul ştiinţei.

Carieră

În anii ’40, Woodward a sintetizat o serie de produse naturale complexe, printre care chinina, colesterolul, cortizonul, stricnina, clorofila şi cefalosporina, reuşind să arate că acestea pot fi sintetizate printr-o planificare meticuloasă şi prin aplicarea atentă a principiilor chimiei fi­zice organice. Cercetările sale au implicat tehnici noi ca spectroscopia cu infraroşu şi spectroscopia cu rezonanţă magnetică nucleară. O altă trăsătură importantă a sintezelor lui Woodward este atenţia deosebită acordată stereochimiei – configuraţia particulară a moleculelor în spaţiul tridimensional.