Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Potrivit unui studiu efectuat cercetătorilor australieni de la Universitatea din Adelaide, în cazul activităţilor desfăşurate la nivelul gurii, buza inferioară deţine un rol mai important decât cea superioară, ajutându-ne să zâmbim mai frumos, să vorbim mai corect, să mâncăm mai sănătos şi să...sărutăm mai pasional.
Diferenţă. Potrivit cercetărilor instituţiei de învăţământ menţionate, buza inferioară poate juca un rol mai important decât cea superioară atunci când o persoană intenţionează să zâmbească, să vorbească, să mănânce sau să îşi sărute partenerul de viaţă. Potrivit Dr. Gabrielle Todd, neurolog al universităţii australiene amintite, sensibilitatea celor două buze nu este identică în cazul gurii unei persoane. Senzaţiile resimţite la nivelul buzei inferioare sunt mult mai puternice decât cele înregistrate în cazul buzei superioare. Receptorii senzoriali prezenţi în piele şi la nivelul buzelor joacă un rol foarte important în transmiterea semnalelor către creier, organ ce controlează activitatea întregului corp. De exemplu, receptorii prezenţi la nivelul palmei pot furniza informaţii referitoare la poziţia unui unui obiect şi la distanţa pe care trebuie să o parcurgem pentru a putea veni în contact cu acesta. Cu toate că, atât mâinile, cât şi buzele au o reprezentare seminificativă la nivel cerebral, cele din urmă prezintă o densitate sporită de receptori senzoriali faţă de primele. Receptorii de la nivelul buzelor transmit creierului informaţii referitoarea la poziţia acestora şi la starea lor, ce poate fi încordată sau relaxată. Receptorii respectivi pot juca un rol important în mişcări ale buzelor precum sărutatul sau zâmbitul, formarea corectă a cuvintelor în timpul vorbirii sau hrănirea corectă. De asemenea, acestea pot preveni eventuale accidente ce se pot produce la înghiţirea alimentelor.
Caracteristici. Deşi buzele prezintă la suprafaţa lor acelaşi tip de receptori ca şi degetele, se cunosc puţine date despre sensibilitatea celor dintâi. Todd a testat sensibiliatea buzelor în cazul unui eşantion alcătuit din 23 de persoane, folosind o serie de discuri din plexiglas cu diametrul de 1,5 cm şi care aveau trasate şanţuri fine pe suprafaţa lor. Distanţa dintre şanţuri varia între 0,25 mm şi 3,5 mm. Cercetătorii au constatat că buza inferioară manifesta o sensibilitate mai mare decât cea superioară în depistarea şanţurilor. Astfel, specialiştii au ajuns la concluzia că receptivitatea creierului este mai mare pentru semnalele transmise de nivelui buzei inferioare decât la cele emise de buza superioară, pentru coordonarea unor activităţi precum zâmbetul şi vorbirea.
Refacere. Potrivit lui Todd, rezultatele recentului studiu îi pot ajuta pe cercetători să realizeze teste pentru analizarea sensibilităţii buzelor în cazul unor leziuni ale nervilor de la nivelul acestora ce pot surveni în urma unor intervenţii stomatologice sau de chirurgie facială. Cercetătoarea este de părere că experimentul îi poate ajuta şi pe specialiştii în logopedie. Dacă aceştia îi învaţă pe pacienţi cum să formeze corect cuvintele, ei trebuie să reţină faptul că sensibilitatea buzei inferioare este net superioară celei a buzei superioare.
