Arheologii israelieni au anunţat descoperirea celei mai vechi inscripţii ebraice, informează Associated Press, citată de Yahoo News.
În iulie anul acesta, un voluntar a descoperit în situl arheologic din partea sudică a Ierusalimului un ciob dintr-o tăbliţă de lut, vechi de 3.000 de ani. Pe acest ciob se zăreau cinci rânduri de litere, şterse de trecerea timpului. Arheologul-şef al sitului a declarat că această relicvă este dovada clară a faptului că israelienii antici erau literaţi şi înregistrau evenimentele cu câteva secole înainte să fie scrisă Biblia. Textul este un fragment dintr-o presupusă scrisoare, iar caracterele folosite aparţin alfabetului proto-canaan, un precursor al alfabetului ebraic. Din cauza faptului că nu doar israelienii foloseau acest alfabet, unii cercetători sunt de părere că stabilirea originii ebraice a textului este foarte dificilă, dacă nu chiar imposibilă. Yossi Garfinkel îşi bazează declaraţiile pe existenţa unui verb din trei litere prezent în inscripţie, care înseamnă “a face” şi care există în această formă numai în ebraică. Analiza cu izotop de carbon 14 a unor măsline arse din acelaşi strat al sitului, ca şi cioburile de oale, a ajutat la datarea lor în perioada 1000–975 î.Hr., perioadă în care, conform scrierilor din Biblie, Ierusalimul era condus de regele David. Deoarece dovezile arheologice legate de David sunt foarte puţine, unii cercetători sunt de părere că nu a fost un rege important, iar alţii cred că regatul său nu a existat. Aşezarea fortificată în care s-au găsit inscripţiile dovedeşte însă contrariul.
FENICIENII MEDITERANEENI
Relaţiile comerciale ale fenicienilor cu sudul Europei nu au
lăsat generaţiilor următoare doar materialele pe care le vindeau sau faimosul
alfabet fenician, ci şi o moştenire genetică, relatează Reuters, citată de
Yahoo News. Conform unui studiu publicat de National Geographic în revista
American Journal of Human Genetics, 1 din 17 bărbaţi din regiunea mediteraneeană
poartă un cromozom Y, moştenit de la un strămoş fenician. Acest cromozom este
prezent doar la bărbaţi şi este transmis, de cele mai multe ori, intact de la o
generaţie la alta.
FĂRĂ MOŞTENITORI
Otzi, mumia îngheţată descoperită în 1991 în Alpii italieni,
nu are descendenţi în zilele noastre, informează pagina de internet a National
Geographic, preluată de presa europeană. O echipă de cercetători italieni şi
britanici a reuşit să descifreze o secvenţă de ADN mitocondrial şi a descoperit
că Otzi aparţine unei linii genetice foarte rară sau deja dispărută. “Cercetările
noastre sugerează faptul că linia genetică a lui Otzi a dispărut. Dar nu putem şti
asta cu siguranţă decât dacă vom analiza intensiv mostre de ADN din văile
alpine în care acesta s-a născut”, a declarat Martin Richards, cercetător la
Universitatea Leeds din Marea Britanie, participant la acest studiu. Otzi, omul
gheţurilor, are o vechime de 5.300 de ani şi a fost descoperit în zăpezile
Alpilor, cu un vârf de săgeată înfipt în umăr, dovadă clară că nu frigul a fost
cauza morţii. Testele ADN realizate în 1994 indicau faptul că Otzi are încă “rude”
în viaţă, însă autorii studiului actual susţin că “omul gheţurilor” aparţine
unei linii genetice neidentificate anterior, care nu este prezentă la populaţiile
europene moderne.
ÎNCEPUT DE DRUM
Un studiu publicat în revista Science arată că primele mişcări
de populaţii Homo sapiens coincid cu apariţia uneltelor, relatează National
Geographic News. Vechile migraţii nu coincid însă cu schimbările climatice în
Africa, despre care anterior se credea că le-ar fi provocat. Autorii studiului
specifică însă că lucrarea lor nu sugerează o relaţie cauză-efect între
dezvoltarea tehnologică şi migraţie, ci evidenţiază suprapunerea perioadelor în
care acestea s-au produs şi posibilitatea ca progresul tehnologic să fi
stimulat migraţiile.
MALADII STRĂVECHI
Două mumii egiptene în vârstă de 3.500 de ani prezintă cele
mai vechi cazuri de malarie, informează ediţia online a National Geographic. Alături
de cele două cazuri de tuberculoză descoperite recent la două schelete vechi de
9.000 de ani din Israel, acestea vor ajuta la dezvoltarea paleopatologiei, care
se ocupă cu studiul bolilor străvechi şi descoperirea de indicii despre evoluţia
şi mutaţia agenţilor patogeni.
TEHNOLOGIE PENTRU
ACROPOLE
Oamenii de ştiinţă fac tot posibilul să protejeze ceea ce a
mai rămas din anticele Acropole greceşti. Până acum ruinele au rezistat capriciilor naturii, de
la cutremure până la variaţiile de temperatură. În prezent, se instalează o reţea
de senzori care vor identifica zonele vulnerabile ale monumentului, relatează
AP, citată de Yahoo News. Cea mai mare ameninţare o prezintă cutremurele, de
aceea au fost instalate accelerografele, care măsoară mişcările pământului în
timpul cutremurelor şi felul în care ele afectează monumentul; senzorii optici,
aşezaţi pe diverse părţi ale pereţilor vor măsura efectele distructive ale
climei.