Scrisori din Ierusalim

Arheologii israelieni au anunţat descoperirea celei mai vechi inscripţii ebraice, informează Associated Press, citată de Yahoo News.

În iulie anul acesta, un voluntar a descoperit în situl arheologic din partea sudică a Ierusalimului un ciob dintr-o tăbliţă de lut, vechi de 3.000 de ani. Pe acest ciob se zăreau cinci rânduri de litere, şterse de trecerea timpului. Arheologul-şef al sitului a declarat că această relicvă este dovada clară a faptului că israelienii antici erau literaţi şi înregistrau evenimentele cu câteva secole înainte să fie scrisă Biblia. Textul este un fragment dintr-o presupusă scrisoare, iar caracterele folosite aparţin alfabetului proto-canaan, un precursor al alfabetului ebraic. Din cauza faptului că nu doar israelienii foloseau acest alfabet, unii cercetători sunt de părere că stabilirea originii ebraice a textului este foarte dificilă, dacă nu chiar imposibilă. Yossi Garfinkel îşi bazează declaraţiile pe existenţa unui verb din trei litere prezent în inscripţie, care înseamnă “a face” şi care există în această formă numai în ebraică. Analiza cu izotop de carbon 14 a unor măsline arse din acelaşi strat al sitului, ca şi cioburile de oale, a ajutat la datarea lor în perioada 1000–975 î.Hr., perioadă în care, conform scrierilor din Biblie, Ierusalimul era condus de regele David. Deoarece dovezile arheologice legate de David sunt foarte puţine, unii cercetători sunt de părere că nu a fost un rege important, iar alţii cred că regatul său nu a existat. Aşezarea fortificată în care s-au găsit inscripţiile dovedeşte însă contrariul.

FENICIENII MEDITERANEENI
Relaţiile comerciale ale fenicienilor cu sudul Europei nu au lăsat generaţiilor următoare doar materialele pe care le vindeau sau faimosul alfabet fenician, ci şi o moştenire genetică, relatează Reuters, citată de Yahoo News. Conform unui studiu publicat de National Geographic în revista American Journal of Human Genetics, 1 din 17 bărbaţi din regiunea mediteraneeană poartă un cromozom Y, moştenit de la un strămoş fenician. Acest cromozom este prezent doar la bărbaţi şi este transmis, de cele mai multe ori, intact de la o generaţie la alta.

FĂRĂ MOŞTENITORI
Otzi, mumia îngheţată descoperită în 1991 în Alpii italieni, nu are descendenţi în zilele noastre, informează pagina de internet a National Geographic, preluată de presa europeană. O echipă de cercetători italieni şi britanici a reuşit să descifreze o secvenţă de ADN mitocondrial şi a descoperit că Otzi aparţine unei linii genetice foarte rară sau deja dispărută. “Cercetările noastre sugerează faptul că linia genetică a lui Otzi a dispărut. Dar nu putem şti asta cu siguranţă decât dacă vom analiza intensiv mostre de ADN din văile alpine în care acesta s-a născut”, a declarat Martin Richards, cercetător la Universitatea Leeds din Marea Britanie, participant la acest studiu. Otzi, omul gheţurilor, are o vechime de 5.300 de ani şi a fost descoperit în zăpezile Alpilor, cu un vârf de săgeată înfipt în umăr, dovadă clară că nu frigul a fost cauza morţii. Testele ADN realizate în 1994 indicau faptul că Otzi are încă “rude” în viaţă, însă autorii studiului actual susţin că “omul gheţurilor” aparţine unei linii genetice neidentificate anterior, care nu este prezentă la populaţiile europene moderne.

ÎNCEPUT DE DRUM
Un studiu publicat în revista Science arată că primele mişcări de populaţii Homo sapiens coincid cu apariţia uneltelor, relatează National Geographic News. Vechile migraţii nu coincid însă cu schimbările climatice în Africa, despre care anterior se credea că le-ar fi provocat. Autorii studiului specifică însă că lucrarea lor nu sugerează o relaţie cauză-efect între dezvoltarea tehnologică şi migraţie, ci evidenţiază suprapunerea perioadelor în care acestea s-au produs şi posibilitatea ca progresul tehnologic să fi stimulat migraţiile.

MALADII STRĂVECHI
Două mumii egiptene în vârstă de 3.500 de ani prezintă cele mai vechi cazuri de malarie, informează ediţia online a National Geographic. Alături de cele două cazuri de tuberculoză descoperite recent la două schelete vechi de 9.000 de ani din Israel, acestea vor ajuta la dezvoltarea paleopatologiei, care se ocupă cu studiul bolilor străvechi şi descoperirea de indicii despre evoluţia şi mutaţia agenţilor patogeni.

TEHNOLOGIE PENTRU ACROPOLE
Oamenii de ştiinţă fac tot posibilul să protejeze ceea ce a mai rămas din anticele Acropole greceşti. Până acum  ruinele au rezistat capriciilor naturii, de la cutremure până la variaţiile de temperatură. În prezent, se instalează o reţea de senzori care vor identifica zonele vulnerabile ale monumentului, relatează AP, citată de Yahoo News. Cea mai mare ameninţare o prezintă cutremurele, de aceea au fost instalate accelerografele, care măsoară mişcările pământului în timpul cutremurelor şi felul în care ele afectează monumentul; senzorii optici, aşezaţi pe diverse părţi ale pereţilor vor măsura efectele distructive ale climei.