Apariţia istmului Panama - potrivit unor studii, acest proces s-a petrecut în urmă cu aproximativ trei milioane de ani - a creat haos atât pe uscat, cât şi pe apă şi în aer. A provocat extincţii, a schimbat forma curenţilor oceanici şi a transformat clima. Oamenii de ştiinţă încearcă astăzi, derulând un proiect de miliarde de dolari, să sape în Canalul Panama pentru a descoperi secretele îngropate în urmă cu trei milioane de ani.
Situat la nord de Ecuator, în Caraibe, Canalul Panama reprezintă un nod strategic pentru industria transporturilor maritime. Are o lungime de 80 de kilometri şi face legătura între Oceanele Atlantic şi Pacific.
Construirea lui, finalizată în 1914, a făcut ca navele să scurteze călătoria cu aproximativ 14.000 de kilometri, evitând parcurgerea unui drum anevoios prin celebrul Capul Horn, cel mai sudic punct al Americii de Sud.
În urmă cu trei ani au început lucrările de lărgire a canalului, autorităţile panameze sperând să-şi mărească veniturile obţinute din taxele plătite de vapoare în urma traversării istmului amenajat. Excavaţiile masive au dus însă la o descoperire senzaţională pentru comunitatea ştiinţifică - o mină de aur la care savanţii nici măcar nu visaseră. Potrivit dr Camilo Montes, geolog în cadrul Institutului pentru cercetări tropicale Smithsonian din Panama, "această mină de aur este şansa omenirii de a observa ceea ce s-a întâmplat cu adevărat atunci când continentul american s-a rupt în două".
"În urmă cu trei milioane de ani, pământul parcă a luat-o la goană. Animalele care populau regiunea denumită astăzi America de Nord - cai, cămile, elefanţi etc. - au pornit spre sud pe porţiunea îngustă de pământ formată. Animalele din America de Sud, ca leneşul gigant şi tatuul, au luat drumul nordului", a explicat, pentru BBC, profesorul Bruce MacFadden, expert în fosile de mamifere la Universitatea din Florida (SUA).
Imixtiunea a fost inevitabilă. La fel de inevitabilă a fost şi dispariţia unor specii, care nu au putut face faţă altor specii. Oamenii de ştiinţă încearcă astăzi să dezlege aceste secrete. Însă ei au la dispoziţie doar câteva luni pentru a extrage fosilele din pământ şi a le muta. "Este o cursă contra cronometru. Când este găsit un sit paleontologic avem la dispoziţie un timp foarte scurt pentru a salva fosilele" ca să nu ajungă sub stratul greu de beton ce urmează să fie turnat, spune geologul Carlos Jaramillo.
La săpături ia parte şi Aldo Rincon, un student eminent, care se laudă deja cu câteva descoperiri uimitoare: maxilare şi oase de cai, rinoceri şi cămile. "Fosilele lui Aldo" au o vechime de 17 milioane de ani, ceea ce i-a făcut pe cercetători să afirme că istmul Panama a început să se formeze cu mai mult de trei milioane de ani în urmă, aşa cum se ştia până acum. Descoperirea şi a altor fosile întăreşte această ipoteză.
Potrivit profesorului MacFadden, păsările de pradă gigant puteau migra între cele două Americi în urmă cu cinci milioane de ani. "Este posibil ca, înainte cu mult timp ca mările «să se închidă» definitiv, să fi apărut aici un lanţ de insule. Probabil că aceste păsări uriaşe şi alte animale să fi fost «băştinaşii» acestor locuri, migrând de la o insulă la alta", explică MacFadden.
În ceea ce priveşte recifurile de corali, cercetătorii susţin că, înainte de formarea istmului Panama, aceştia existau într-un număr foarte redus. Dr Aaron O'Dea, paleontolog la Institutul Smithsonian, îşi petrece mai tot timpul într-o bărcuţă gonflabilă plutind în lungul şi-n latul canalului pentru a observa coralii. Scopul său este de a afla cele mai înaintate vârste ale acestor celenterate pentru a crea un tablou complex şi complet al vieţii marine din Caraibe în ultimele câteva milioane de ani.
"La început, apele bogate în substanţe nutritive ale Pacificului scăldau Caraibele, formând aici un plancton foarte diversificat, dar nepotrivit pentru a susţine habitate de corali. Când s-a format istmul, curenţii Pacificului s-au oprit brusc, apele au devenit cristaline şi, în aceste condiţii, coralii s-au putut dezvolta", a adăugat O'Dea, amintind că aceasta a fost şi perioada în care speciile de animale au început să se reproducă sexual. "Totul ţine de hrană. Când ea există în cantităţi insuficiente, animalele tind să se reproducă sexual, deoarece acest lucru le oferă şansa de a deveni mai numeroase decât alte reprezentanţii altor specii aflate şi ele în cursa pentru obţinerea hranei", explică profesorul O'Dea.
Formarea istmului Panama a afectat nu doar fauna, ci şi clima din regiune. Ea a avut un efect de domino pe toată suprafaţa planetei, schimbând clima la nivel global, este de părere dr Pierre Sepulchre de la Institurul Pierre-Simon Laplace din Franţa. "În acel moment, curenţii marini şi-au schimbat direcţia. Apele calde din Caraibe s-au îndreptat spre nord, spre Europa, creând aşa-numitul Gulf Stream", a explicat omul de ştiinţă francez. "Unii cercetători sunt de părere că, prin apariţia Curentului Golfului (care se formează în Strâmtoarea Florida, urcă pe coasta de est a SUA şi apoi străbate Oceanul Atlantic de la vest la est, influenţând clima ţărilor din nord-vestul Europei - n.n.), a fost transportată în atmosfera arctică o cantitate mare de umiditate. Aceasta a căzut pe sol sub formă de zăpadă, ducând la formarea stratului de gheaţă din Groenlanda (care acoperă astăzi o suprafaţă de aproximativ 1.700.000 de kilometri pătraţi - n.n.)", a adăugat dr Sepulchre.