Şefii sunt de patru ori mai predispuşi decât subalternii să devină psihopaţi. Ce faci când ai un şef "plecat pe câmpii"?

Realitatea este de multe ori crunta – potrivit unui studiu publicat intr-o revista de specialitate (Behavioral Sciences and the Law), sefii sunt de patru ori mai predispusi sa devina psihopati. Mai predispusi decat un subaltern. Trist... pentru angajat. Dar pentru afacerea in sine, un astfel de sef este considerat "asul din maneca" – pentru ca el are toate "ingredientele" necesare ca afacerea sa mearga bine: este ticalos, "cameleon", ob­sesiv, compulsiv; nu are niciodata in­doieli despre propria persoana sau despre viitorul sau si nu are nici macar constiinta; taie si spanzura cand este cazul si, daca ar fi dupa el, ar juca mereu rolul nemilosului. Inspirandu-se din anecdota populara atribuita grecului Arhimede "Dati-mi un punct de sprijin si voi muta Pamantul din loc", corporatistii au reformulat: "Dati-mi un sef destul de nebun si voi controla compania". Nimic mai neadevarat.

Ce ar trebui sa stii cand afli ca esti condus de o asemenea persoana? In primul rand, ca furia este mana dreapta a fricii. Un sef "psihopat" se va folosi de furia ta pentru a-ti induce frica si, astfel, vei pierde razboiul din start. Asa ca ia-o incetisor si stu­diaza omul-problema din fata ta cu mare atentie. Cunoaste-te pe tine insuti si invata sa nu-ti mai pese, sa fii rabdator si "sa pregatesti terenul" cu profesionalism pentru momentul razbunarii. Sefilor cu tulburari de personalitate le plac oamenii care le asculta monoloagele despre viata, despre domeniul de activitate, despre lumea afacerilor etc., spun specialistii. Daca il asculti suficient de bine, vei gasi, in pledoaria lui, calea de a-ti ajuta seful sa-si indeplineasca un vis, o dorinta. Implicit, vei avea de castigat pentru ca omul-problema va remarca ascutimea mintii tale, iar in acel moment vei fi castigat o batalie – pentru ca omul care-ti mananca zilele isi va fi dat seama cata nevoie are de tine.

Cand vei ajunge sa-l cunosti destul de bine, vei avea capacitatea si armele necesare pentru a-l invinge pe propriul lui teren. Ca sa ajungi la aceasta performanta, trebuie sa fii ca seful tau: sa te dezbraci de sentimente, de emotii, de teama, de ambitii personale pentru a-ti folosi capacitatea maxima si a-i dovedi sefului cat de bun esti. E ca la Jiu Jitsu: puterea ta nu se afla nici in greutatea corpului, nici in marimea lui; ci in felul in care folosesti greutatea si marimea "monstrului" in defavoarea sa. In acest razboi, stapanirea de sine si inteligenta sunt cele mai bune arme de aparare.

Numerosi psihologi sunt de pa­re­re ca, pentru un om care crede ca leadership-ul este sinonim cu o atitudine perversa, un comportament ex­trem de dur si un tratament "de sus" la care sunt supusi angajatii, un element important in a-l cuceri pe acest sef se regaseste in tinuta vestimentara. Acesti specialisti sunt de parere ca subalternii "cu posibilitati" ar trebui sa se imbrace exact ca sefii lor si sa frecventeze aceleasi locuri pentru a le arata ca sunt, cel putin din punct de vedere social, pe aceeasi treapta.

Unii psihologi mai ingaduitori cred ca o solutie potrivita ca sa-ti mai indupleci seful este sa ii servesti in fiecare zi cate o glumita – fie o informatie uti­la (de exemplu, cum va fi vremea in urmatoarea perioada sau ce actiuni la bursa au crescut dimineata etc.), fie o gluma nevinovata despre noua ta colega de birou care se imbraca prea sexi ori despre colegul de la departamentul de pla­nificare care se im­pie­dica mereu in mansetele pantalonilor. Gasesti tu ceva care sa-l amuze pe seful tau. Fii om cu el chiar daca el nu este om cu tine. Fii mereu parte din fiecare solutie si dovedeste-i constant cata nevoie are de tine.

Fii om cu ei si vor fi oameni cu tine!
Daca ai preluat recent conducerea unui departament sau a unei firme si crezi ca toti subordonatii tai te considera marioneta patronului, ai putea face cate ceva pentru a le schimba oamenilor parerea. In primul rand, ai putea sa le arati ca, orice s-ar intampla, tu le asiguri spatele si esti alaturi de ei si la bine, si la greu. Apoi ai putea sa incerci sa faci pe mediatorul daca undeva, sub "bagheta" ta, apare un conflict. Incurajeaza-i sa discute des­pre ideile pe care le au si asculta, cu rabdare, toate argumentele si contra­ar­gumentele. Adopta tehnica "usilor deschise" – vorbeste-le pe rand an­ga­ja­tilor despre politica firmei, despre viitorul apropiat, despre eventualele pro­bleme, despre criza, pierderi, beneficii etc. Analistul Robert Sutton, autorul cartii "Seful bun, seful rau", este convins ca si punctualitatea este o cheie care deschide usa bunelor relatii pe care tu, ca sef, le vei avea cu oamenii tai.

Sa ai intotdeauna un plan!
In timp ce lupti ca sa-l aduci pe fagasul normal pe seful tau, nu uita ca mai trebuie sa si muncesti. Stabileste-ti obiectivele, prioritatile si fa-ti planuri. Nu te concentra numai pe razbunare sau pe felul in care vrei sa ii intri sefului pe sub piele. Indeplineste toate sarcinile care ti se dau si in timpul care ti se ofera. Incearca sa nu intri in conflicte cu sefii sefului, chiar daca nici ei nu se afla pe aceeasi lungime de unda cu tine. Imbunatateste-ti relatiile cu ceilalti colegi, dar nu uita: nu le arata partile tale sensibile. Nu stii cine ii da raportul sefului, cine e "carcotasul" firmei. Pastreaza-ti slujba cu pretul intelepciunii si al istetimii – nu-i lasa pe ceilalti sa te domine, mai ales pe seful tau, nu fi insubordonat, obraznic, evaziv, ostil – pentru a nu-i acorda sefului satisfactia de a te reclama la seful cel mare.